Numele lui Ionel Bratianu este sinonim cu Partidul Naţional Liberal. De numele marelui om politic se leagă intrarea României, într-un moment decisiv, în Primul Război Mondial, pentru a împlini un ideal – Unirea de la 1 Decembrie 1918.
A fost căsătorit de două ori. Prima dată cu cu Maria Brătianu, cunoscută ca „prințesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă). , a avut un copil, Gheorghe I. Brătianu. A doua soție a fost Eliza Brătianu, născută Știrbei, nepoata dinspre tată a lui Barbu Știrbei, ultimul domnitor al Valahiei.
Ion I. C. Brătianu a dominat viaţa politică din România cu autoritate. Dintre cei care au încercat să-şi explice cauzele acestei dominaţii, toţi au căzut de acord că avea o vocaţie nativă de conducător. Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie. Ion G. Duca scria în memoriile sale că Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii: „El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale”.
În timpul guvernării sale ca prim-ministru, Ion I.C.Bratianu a fost inițiatorul celor mai importante reforme de modernizare a statului român, iar marele om politic aprecia că nu există îndatorire mai mare decât apărarea intereselor și a demnității poporului român. Primind în București delegația Marelui Sfat Național din Transilvania, care aducea Rezoluția Unirii de la Alba Iulia, Ion I.C.Bratianu a definit ceea ce simțeau românii în acel ceas: „De o mie de ani așteptam și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt clipe în viața unui neam de fericire atât de mare că răscumpără veacuri întregi de dureri.”
Comments are closed.