Press "Enter" to skip to content

Tratatul de la Bucureşti din 24 aprilie 1918

La 20 februarie/5 martie 1918, Constantin Argetoianu, ministrul Justiţiei, a semnat la Buftea, în casa lui Barbu Ştirbei, cu reprezentanţii Puterilor Centrale – Ottokar von Czernin, Richard von Kuhlmann, Talaat-Paşa şi N. Momcilov – prelungirea cu încă 14 zile a armistiţiului între România şi Puterile Centrale şi preliminariile de pace de la Buftea, document diplomatic impus României de Puterile Centrale, potrivit lucrării ”România în Relaţiile Internaţionale 1916-1918” (Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008).

România a trebuit să retrocedeze Dobrogea de sud – Cadrilaterul – , să cedeze o parte a Dobrogei de nord Bulgariei, iar restul Dobrogei urma să fie controlat şi ocupat de Germania şi Bulgaria, deşi rămânea în proprietatea României. Totodată, prevederile înrobitoare ale tratatului menţionau ca România să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munţilor Carpaţi şi să concesioneze Germaniei toate exploatările petroliere pe o perioadă de 90 de ani. Singura prevedere pozitivă pentru România era recunoașterea unirii Basarabiei cu patria – mamă, de la 27 martie 1918.

Din fericire, deşi ratificat în Parlament, tratatul nu a fost semnat de către regele Ferdinand, iar în noiembrie 1918, prin înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, Tratatul de la București a devenit perimat, deschizându-se larg oportunitatea Marii Uniri a tuturor Românilor, de la 1 decembrie 1918

Abonați-vă la newsletterul nostru!

Comments are closed.