28 aprilie 1908 / a fost înființată Societatea Scriitorilor Români.

Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831.

Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia Literară Română din 1848, dar aceasta nu funcţionează.
Societatea Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română şi, ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei.

Primul său preşedinte a fost ales Cincinat Pavelescu (28.IX.1908-2.IX.1909), fiind urmat în mai multe rânduri de Mihail Sadoveanu (2.IX.1909-25.XI.1911; 21.X.1917-24.II.1919;17.VI.1923-15.VI.1924)

Între anii 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut doisprezece preşedinţi, aleşi în 36 de adunări generale.

Dintre cei doisprezece scriitori care au ocupat funcţia de preşedinte al Societăţii au fost deci realeşi de adunările generale: Liviu Rebreanu – de şapte ori; Corneliu Moldovanu – de şase ori; N. I. Herescu – de cinci ori; Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu şi Mihail Dragomirescu – de câte trei ori.