Press "Enter" to skip to content

Abuzurile regimului comunist: Ion Dobran, eroul dat afară din casă şi trimis la strung de bolşevici

Ion Dobran (n. 5 februarie 1919, Văleni-Podgoria, județul Argeș, Regatul României – d. 24 septembrie 2021) a fost un aviator militar român, unul din așii aviației de vânătoare române în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A zburat inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G. A participat la războiul din Est, la campania de la Mariupol, luptând împotriva aviației URSS, la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, luptând împotriva aviației de bombardament americane și la campania din Cehoslovacia, luptând împotriva Germaniei, efectuând misiuni inclusiv în 9 mai 1945, ultima zi a războiului.

A fost comandantul Escadrilei 48 Vânătoare (albastră) din Grupul 9 Vânătoare. A luat parte la 340 de misiuni, 74 de lupte aeriene și a avut 10 victorii aeriene confirmate, 3 probabile și una la sol. A fost decorat cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României și Ordinul Virtutea Aeronautică. În data de 30 ianuarie 2019, a fost înaintat la gradul de general locotenent de aviație în retragere.

Pacea de după război nu avea să-i aducă o viaţă tihnită bravului aviator cu pieptul plin de decoraţii. Ion Dobran nu a fost arestat, soartă pe care au avut-o mulţi colegi de-ai săi, din aviaţie sau din marină, însă a stat mulţi ani cu teama în suflet. „Erau nopţi când nu dormeai acasă. Pentru că auzeai că l-au luat X şi noaptea dormeai în altă parte şi îţi continuai viaţa. Trăiai cu spaima în suflet“, spune el, aducându-şi aminte de teroarea acelor ani.

Ocupaţia sovietică nu avea nevoie de eroi, ci de muncitori, astfel că asul aviaţiei din cel de-Al Doilea Război Mondial şi-a găsit de lucru doar ca muncitor necalificat la Uzina „Timpuri Noi“, unde a lucrat la strungărie. „Eram nea Ion de la strungărie“. Nu a fost rănit niciodată în război, însă la Timpuri Noi, zâna bună a uitat de el. În timp ce muncea ca muncitor necalificat, i-a căzut o bară grea, din metal, peste piciorul drept. Timp de o săptămână, a avut nevoie de îngrijiri medicale, însă viaţa a mers mai departe. 

Familia sa a fost dată afară din casa de pe strada Popa Nan. „O revistă din Cehoslovacia, numită «Pace trainică şi democraţie populară», primise o tipografie pe lângă casa noastră şi, pentru că aveau nevoie de mai mult spaţiu, au evacuat toate casele de lângă ea. Aşa am fost şi noi alungaţi, fără să primim ceva la schimb. Casa nu a fost naţionalizată, ci folosită de Gospodăria de Partid. 

surse: wikipedia.org, adevarul.ro

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries