Biserica fortificată, inclusă în patrimoniul UNESCO. Dârjiu este un sat mic în sudul judeţului Harghita, cu puţin peste o mie de suflete, tăinuit în inima Subcarpaţilor Homoroadelor. După 19 kilometri pe drumuri de ţară parţial asfaltate sau pietruite traversate din Odorheiu Secuiesc până în apropierea limitei cu judeţele Braşov şi Mureş, de pe culmile dealurilor abia se zăreşte, în vale, un pâlc de case.
Biserica fortificată din satul Dârjiu, judeţul Harghita, supranumită „Cetatea Slăninilor”, este singurul monument din patrimoniul mondial care hrăneşte o întreagă comunitate, păstrând de secole între zidurile ei bucatele, cerealele, precum şi obiectele de preţ ale sătenilor.
Biserica a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legenda sfântului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legenda se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea.
Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri pătrați, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserica prezintă o amprentă dreptunghiulară de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țiglă a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobată în structură spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumita slănină care are rezervat un turn din fortificație.
Turnul bisericii, care se aflã la sud de biserica propriu–zisã este cea mai veche parte componentã a sistemului de fortificatii. Zidul bisericii slujea si ca apãrare împotriva atacurilor otomane, însã nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate sãsesti, deoarece satul în sine este amplasat la o înãltime destul de ridicatã. Zidul are douã porti, astfel ca turcii intrati pe prima poartã si rãmasi blocati în incinta cetãtii sã poata fi arsi cu smoalã fierbinte. Sãtenii îsi tin si acum cerealele în hambarele aflate în cetate, iar slãnina si suncile se pãstreazã în bastioanele cetãtii. Cerealele se pot lua acasã în fiecare dimineatã, iar slãnina doar o singurã datã pe sãptâmãna.
surse: descopera.ro; wikipedia.ro
sursa foto: buzznews.ro
Comments are closed.