Dirijorului şi compozitorului Sergiu Celibidache, un filosof al muzicii universale.

Sergiu Celibidache s-a născut la Roman, judeţul Neamţ, la 28 iunie 1912, tatăl său fiind Demostene, cu origini greceşti, ofițer de cavalerie, prefect al Iașului și, începând cu anul 1922, ajutor de primar al aceluiași oraș, iar mama sa, Maria, născută Brăteanu, a fost profesoară de chimie.

În 1945 a devenit dirijor al Orchestrei simfonice din Berlin, începând o lungă carieră de dirijor. A fost dirijor al Filarmonicii din Berlin (1945-1952), Capelei Regale din ⁹Copenhaga (1960-1963), Orchestrei simfonice din Stockholm (1962-1971), Orchestrei Radiodifuziunii din Stuttgart (1972-1977) şi Orchestrei Filarmonicii din München (1979-1996).

În perioada 1945-1954, a dirijat 414 concerte cu Orchestra Simfonică din Berlin. Numai în 1946, în prima stagiune, a dirijat 108 concerte. În acelaşi an a avut şi prima întâlnire cu compozitorul şi dirijorul Wilhelm Furtwängler.

„Celibidache este o instituţie în Suedia în continuare. A pus Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Suedeze pe harta orchestrelor foarte bune ale lumii”, a declarat istoricul Radu Lăzărescu, care va publica în curând o carte despre Sergiu Celibidache.

A fost un imens artist, avînd cele două ingrediente care produc aşa ceva: o cunoaştere totală a meşteşugurilor artei sale şi un curaj estetic formidabil. Tempii lenţi sînt dovada celui din urmă, iar echilibrul sonor al orchestrelor sale este dovada celui dintîi. Într-un documentar dedicat artei dirijorale, D. Barenboim spune: „Îl consider pe Celibidache unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului.”