Prințul Emil Racoviță a venit pe lume în anul 1868, într-o familie aristocratică din care s-au ridicat mai mulți principi ai Moldovei. Printre profesorii săi s-au numărat Ion Creangă și Grigore Cobălcescu.
La dorința tatălui său, care era magistrat, Emil Racoviță a plecat la Paris, unde a absolvit cursurile Facultății de Drept. În paralel, a audiat și cursurile Școlii de Antropologie. Pasiunea sa pentru studiul vieții a depășit-o pe cea pentru studiul paragrafelor de lege. Astfel că Emil Racoviță a terminat și Facultatea de Științe a Universității Sorbona, apoi a început să fie pasionat de biologia marină.
În perioada 1897 – 1899 a participat la expediția Belgica, ce își propunea să exploreze Antarctica. Emil Racoviță a devenit, astfel, primul român care a ajuns pe continentul înghețat. Observațiile și mostrele sale au influențat profund științele vieții.
În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume. După aceea, va iniția un program internațional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis).
Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal.
Moment de răgaz în timpul săpării canalului prin care Belgica a ieșit din banchiză (Foto: Fr. Cook). Cook și-a intitulat fotografia „Ceaiul de la ora 5”
Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluționist, cu anumite abordări originale asupra subiectului.
În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la Timișoara, în timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani.
Comments are closed.