Ștefania Mărăcineanu a fost o fiziciană și chimistă română, pionieră în studiul radioactivității artificiale. Născută în 1882 la București, a studiat la Facultatea de Științe Fizico-Chimice și a lucrat la Institutul Radiului din Paris, sub îndrumarea Marie Curie. În 1924, și-a susținut teza de doctorat, demonstrând că izotopii pot deveni artificial radioactivi.
Cu toate acestea, în 1935, Premiul Nobel a fost acordat soților Joliot-Curie, deși cercetările Ștefaniei fuseseră anterioare. De asemenea, savanta a experimentat metode de declanșare artificială a ploii. Deși nu a primit recunoașterea cuvenită în timpul vieții, contribuțiile sale rămân fundamentale pentru fizica nucleară și meteorologie.