Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara (în germană Michelsberg, tradus în „Muntele Sf. Mihai”) este unul dintre monumentele istorice și de arhitectură ale secolului al XIII-lea, fiind un edificiu reprezentativ pentru arta romanică din Transilvania. Biserica din Cisnădioara face parte din seria bazilicilor cu inspirație renană din zona Sibiului.
Conform unui document din 1223, „muntele împreună cu biserica și pământul care aparține de el” făcea parte din avutul prepoziturii Sibiului. Această prepozitură a cedat această proprietate regelui Ungariei, Andrei al II-lea (1205-1235). Nu după mult timp, regele i-a dăruit-o favoritului său, Magistrul Gocelinus, care, la rândul său, a donat-o Abației de Warmonville, pentru salvarea sufletului său. Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în zonă de-a lungul timpului, s-a constatat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La-Tène.
O biserică romanică scurtă, cu trei nave, corp pătrat, absidă semicirculară și un apsidiole în estul navelor laterale a început să se ridice către Acest edificiu se află situat pe vârful stâncos al dealului, care prezintă un platou foarte îngust în partea superioară a lui. Este un monument religios reprezentativ și vechi de tip romanic din Transilvania.
Nava centrală este mai înaltă și, așa cum se întâmplă întotdeauna, este delimitată de navele laterale printr-o singură pereche de stâlpi pătrați pe care se sprijină două arce semicirculare care formează un cerc complet. În navă, iluminarea se face prin ferestre înguste, semicirculare, iar acoperișul este prevăzut cu o structură vizibilă. Navele laterale sunt acoperite cu bolți semicilindrice, iar cele două apsidiole (abside mici), situate în partea terminală estică a corului, sunt de asemenea acoperite.
Bazilica are un cor pătrat care este boltit pe arce frânte; este acoperită cu o boltă. O semicalotă acoperă jumătatea cercului absidei principale. Pe peretele sudic al corului, se poate observa o ușă, în prezent zidită, cu urme vizibile de pictură murală. Deși altarul bisericii a fost demontat, s-a păstrat un fragment de marmură sculptat din nișa centrală, datând din 1425, reprezentând-o pe Fecioara Maria. Acesta este acum expus la Muzeul Brukenthal din Sibiu. De asemenea, au fost pictate o mulțime de cruci de consacrare în mai multe părți ale bisericii.
Este un monument ecleziastic cu un caracter special, în sensul că nu a fost modificat în timp, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania. Totuși, unele modificări au fost introduse imediat după invazia tătarilor din 1241, ceea ce sugerează că influențele au ajuns la șantierele săsești din Transilvania prin Ungaria. Biserica ce stă astăzi pe vârful dealului de la Cisnădioara este astfel păstrată din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Portalul său vestic a fost construit în a doua jumătate a aceluiași secol. Are patru arce susținute de patru perechi de coloane cu capiteluri cubice și este încununat de pomeți ai pereților laterali. Deasupra intrării se mai pot vedea astăzi urme de pictură ornamentală de culoare roșie.
Acest portal a fost construit în acele timpuri, denotând o raritate și un fapt excepțional pentru acele vremuri în Transilvania, deoarece are, ca echivalent, portalul din biserica burgundă din secolul al XII-lea de la Saint-Paul-de-Vaux (Franța) sau cel din catedrala de la Strigoniu (Ungaria). Menționăm că în 1940, din Cimitirul Gușterița, au fost reinstalate plăcile comemorative ale ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au murit în 1916.
Biserica fortificată din Cisnădioara, descrisă detaliat în lucrarea lui Hermann Phleps publicată în Deutsche Bauzeitung în 1924, reflectă o evoluție arhitecturală complexă și adaptări la necesitățile defensive ale vremii. Începând cu corul construit inițial, analiza modului în care zidăria se leagă de structurile adiacente și prezența tencuielii calcifiate arată adaptările structurale ale bisericii pe parcursul timpului.
Detalii precum mutarea ușii de acces în etajul turnului pentru o mai bună apărare, utilizarea unei scări retractabile, sau transformarea spațiului interior în depozit reflectă schimbările funcționale ale bisericii în contextul comunității locale. Acest edificiu nu doar că a servit ca loc de refugiu și apărare, ci și ca un centru vital în viața cotidiană a sătenilor, dovadă stând utilizarea sa ca depozit sau chiar locuință până în anii 1960.
În plus, zidul de incintă construit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cu turnuri de apărare și drum de strajă, ilustrează o preocupare constantă pentru fortificarea acestui sit strategic. Faptul că tinerii din sat trebuiau să transporte bolovani grei la cetate ca parte a unui ritual de inițiere subliniază interacțiunea culturală și tradițiile locale care întăresc legătura comunității cu fortificația.
Aceste caracteristici arhitecturale și istorice fac din biserica fortificată din Cisnădioara un exemplu valoros de patrimoniu arhitectonic transilvănean, reflectând adaptabilitatea și reziliența comunităților locale în fața provocărilor istorice.
surse foto: ro.wikipedia.org
Comments are closed.