Româncele sunt recunoscute în întreaga lume pentru frumusețea lor, un adevăr incontestabil și un motiv de mândrie națională. Însă frumusețea nu este singura lor calitate. De-a lungul timpului, multe femei românce au demonstrat inteligență, curaj și putere de influență, reușind nu doar să se impună în societate, ci și să schimbe lumea, uneori chiar mai mult decât bărbații.
Smaranda Brăescu, prima parașutistă din România și a treia din Europa
Prima femeie parașutist brevetată din România – campioană europeană și mondială la parașutism
A fost prima femeie parașutist cu brevet din România, o personalitate marcantă a aviației interbelice. În anul 1931 a devenit campioană europeană la parașutism, iar în 1932 a cucerit titlul mondial, stabilind un record de altitudine de 7.400 de metri la Sacramento, SUA.
Originară din satul Hănțești, comuna Buciumeni, județul Tecuci (astăzi Galați), și absolventă a Academiei de Belle Arte din București (1924–1928), a intrat în istorie prin performanțe aeronautice remarcabile. Primul său salt cu parașuta a avut loc la 5 iulie 1928, de la 600 de metri altitudine.
La 2 octombrie 1931 a obținut titlul european după un salt spectaculos de la 6.000 de metri, depășind recordul american de 5.384 de metri. Pentru această reușită a primit Ordinul Virtutea Aeronautică – Crucea de Aur.
Deținătoare a două avioane – un biplan Pevuez și un bimotor Milles Hawk – a realizat, în 1932, primul record de traversare a Mării Mediterane cu avionul: 1.100 km parcurși între Roma și Tripoli în doar 6 ore și 10 minute.
În același an, pe 19 mai 1932, a intrat definitiv în istoria aviației ca prima femeie campioană mondială la parașutism, stabilind un record de altitudine și durată: 7.400 m și 25 de minute în cădere, cu o parașută românească. Recordul a fost omologat de Aeroclubul din Washington și a rămas neegalat timp de două decenii.
Ana Aslan, doctorul care a transformat basmul „Tinerețe fără bătrânețe” în realitate
Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, în Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și Mărgărit Aslan, intelectuali de origine armeană. A urmat cursurile Colegiului Romașcanu din Brăila, iar după moartea tatălui, la doar 13 ani, familia s-a mutat la București. În 1915 a absolvit Școala Centrală din București.
La vârsta de 16 ani, visa să devină pilot și chiar a zburat cu un avion Bristol-Coandă, însă în cele din urmă a ales cariera de medic. Pentru a-și convinge mama, a recurs la o grevă a foamei, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din București.
În cariera sa, Ana Aslan a devenit un nume de referință mondial în geriatrie. Ea a demonstrat importanța procainei în tratarea tulburărilor distrofice asociate îmbătrânirii și a aplicat acest tratament în clinica de geriatrie sub numele de Gerovital, produs care a adus României recunoaștere internațională.
Succesul științific nu a ferit-o însă de dificultățile politice ale regimului comunist. Alegerea sa în cadrul Academiei Române a stârnit invidia Elenei Ceaușescu, ceea ce a dus la o acuzație nedreaptă. În 1978, i s-a cerut să plătească 1,5 milioane de lei, reprezentând presupuse taxe de spitalizare neîncasate de la pacienții săraci. Procesele intentate împotriva ei au început în 1981 și au durat șapte ani, până în 1987. Ana Aslan a câștigat în final, cu cinci luni înainte de a înceta din viață.
Ironia sorții este că, în timp ce era acuzată pe nedrept, tratamentele inventate de ea aduceau statului român venituri de aproximativ 17 milioane de dolari anual.
Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume
Sofia Ionescu Ogrezeanu s-a născut pe 25 aprilie 1920, în Fălticeni, județul Suceava. Deși inițial își dorea o carieră liniștită de medic internist, destinul a transformat-o într-o personalitate marcantă a medicinei mondiale: prima femeie neurochirurg din lume.
Momentul care i-a definit cariera a avut loc în 1944, în anul V de facultate, când a realizat prima operație pe creier. Pacientul a fost un copil rănit în urma bombardamentelor celui de-Al Doilea Război Mondial. Această intervenție a fost recunoscută ulterior drept premieră mondială, confirmată în 2005 de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg.
În 1945 și-a susținut doctoratul în medicină și chirurgie, iar în anul următor a intrat la concursul de secundariat. Cariera ei s-a legat de Spitalul Nr. 9 din București, unde a lucrat alături de reputații medici Constantin Arseni și Ion Ionescu, soțul său. A profesat până în 1990, când problemele de vedere au determinat-o să accepte pensionarea.
Astfel, numele Sofia Ionescu Ogrezeanu rămâne un reper internațional în istoria neurochirurgiei, un simbol al perseverenței și al excelenței în medicină.
Comentariile sunt închise.