Unirea Principatelor Române din 1859, realizată prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, a reprezentat un moment istoric esențial pentru nașterea statului național român modern. Acest proces a fost susținut de voința populară, contextul internațional favorabil și reformele politice care au urmat, culminând în 1862 cu formarea primului guvern unic și în 1866 cu adoptarea Constituției ce a consacrat denumirea oficială „România”.