Onisifor Ghibu (1883-1972) a fost un militant de seamă pentru Unirea Basarabiei și a Transilvaniei cu România, contribuind decisiv la realizarea Marii Uniri din 1918. Refugiat în Basarabia în 1917, a pus bazele Partidului Național Moldovenesc, a reorganizat învățământul românesc și a fondat publicația „România Nouă”, susținând activ Unirea.
După revenirea în Transilvania, a fost numit secretar general al Consiliului Dirigent, având rol esențial în restructurarea educației românești și în înființarea Universității „Dacia Superioară” din Cluj.
După 1945, regimul comunist l-a persecutat pentru convingerile sale anticomuniste. A fost arestat, închis și interzis din viața publică, fiind considerat „dușman al poporului”. Cu toate acestea, și-a continuat activitatea intelectuală în clandestinitate.
Astăzi, Onisifor Ghibu este recunoscut drept un simbol al patriotismului și al luptei pentru identitatea românească, fiind omagiat prin instituții și monumente în România și Republica Moldova.