Press "Enter" to skip to content

Ana Aslan, românca care a descoperit secretul tinereții

Ana Aslan a fost un medic român specializat în gerontologie. Ea a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de înaintea în vârstă, aplicând-o la scară largă în clinica de geriatrie sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat în anul 1952 și brevetat în peste 30 de țări.

După absolvirea facultății, Ana Aslan devine preparator la clinica din București condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care îi devine mentor, și își începe studiile de doctorat. În următorii ani, Ana Aslan va lucra la spitalul Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină, la Clinica Medicală din Timișoara și la Spitalul CFR. După Al Doilea Război Mondial, preia șefia Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București, moment în care își începe propriu-zis cariera în gerontologie. Din 1952 devine director al noului Institut de Geriatrie, primul de acest gen din lume.

A publicat peste 300 de lucrări, studii, comunicări sau articole: Novocaina – factor eutrofic şi regenerativ în tratamentul preventiv şi curativ al bătrâneţii (1952, în colaborare cu C. I. Parhon), Tratament cu Gerovital H3 în îmbătrânire (1973), Tehnica şi acţiunea tratamentului cu Gerovital H3. Precizări după 34 ani de folosire (1985) în „Romanian Journal of Gerontology and Geriatrics”, fondat în 1980, ş.a.

A fost membră a Academiei de Ştiinţe din New York, a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială, a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile, membră de onoare a Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative, membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie, preşedinta Societăţii Române de Gerontologie, consilier în Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Este numită membru titular al Academiei Republicii Socialiste România (1 martie 1974).

A primit multe premii şi distincţii: Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard”, acordate de OMS (1952), Ordinul Muncii, Clasa a III-a, România (1958), Distincţia Ştiinţifică, Clasa I, România (1967), Merito della Repubblica, Commander Degree, Italia (1969), Medalia de Aur, Nicaragua (1971), Erou al Muncii Socialiste, România (1971), Crucea de Merit, Clasa I a Ordinului de Merit, Germania (1971), Diploma de Profesor Extraordinar al Primului Curs Internaţional pentru Dezvoltare în Gerontologie şi Geriatrie, Fuengirola, Spania (1971), Profesor Honoris Causa şi Doctor de Onoare al Universităţii Baraganza Paulista, Brazilia (1973), Cavaler al Ordinului «Les Palmes Académiques», Franţa (1974), Ordinul „De Orange Nassau”, Commandor Degree, Olanda (1975), Premiul Internaţional „Dag Hamarskjoeld”, Florenţa (1977)

Comments are closed.