Părintele Cleopa Ilie este considerat una dintre cele mai influente personalități ale monahismului românesc din secolul al XX-lea. Născut la 10 aprilie 1912 în comuna Sulița, județul Botoșani, el a fost al cincilea dintre cei zece copii ai familiei Alexandru și Ana Ilie.
În anul 1929, Cleopa intră în obștea Schitului Sihăstria ca frate, iar în 1936 este călugărit. Între 1942 și 1944, el ocupă funcția de locțiitor de egumen. După această perioadă, este hirotonit diacon (la 27 decembrie 1944) și apoi preot (la 23 ianuarie 1945). Ulterior, în același an, devine egumen al Schitului Sihăstria.
În anul 1947, este hirotesit arhimandrit de către Patriarhul Nicodim, un moment important care consfințește autoritatea și influența sa spirituală.
Între anii 1948 și 1964, în plină perioadă de prigoană comunistă, Părintele Cleopa alege calea pustniciei, retrăgându-se în pădurile din Munții Neamțului pentru a se ruga și a trăi în liniște, ferit de presiunile regimului. Această perioadă de izolare profundă a contribuit la formarea unui caracter duhovnicesc excepțional, întărit prin post, rugăciune și tăcere.
În 1964, se întoarce la Mănăstirea Sihăstria, unde va rămâne până la sfârșitul vieții, slujind ca duhovnic și povățuitor pentru mii de credincioși. Predicile și sfaturile sale sunt și astăzi o sursă de inspirație pentru iubitorii vieții monahale și nu numai.
„Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu.”
Părintele Cleopa Ilie
Comentariile sunt închise.