Calendar istoric: 15 septembrie
1486: Din ordinul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a început construcția unui nou palat domnesc la Hârlau.
1521: A încetat din viață Domnitorul Țării Românești Neagoe Basarab, (n. 1482 – d. 15 septembrie 1521, Curtea de Argeș, Argeș, România) a fost domnul Țării Românești între 1512 și 1521. Soția sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. În 2008, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat „pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească”.
După ce a urcat pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A practicat o politică de echilibru, căutând să contrabalanseze suzeranitatea turcească prin legături diplomatice cu puterile creștine.
Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească, în țările din Balcani, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole.
Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517). Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină „ca sa nu fie spre batjocură limbilor străine” Reprezentările de pe fațada exterioară a bisericii prevestesc – înainte de apariția reformei protestante – pictura exterioară moldovenească și inaugurează după cum afirmă Sorin Ulea și Paul Chihaia o viziune militantă unitară a românilor ortodocși în lupta împotriva turcilor.
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă după cum s-a speculat de Udriște Năsturel în română cândva pe la jumătatea veacului al XVII-lea (există o copie atestată în limba română din 1654)
Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învățăturile” sale către fiul său Teodosie, așternu pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de îmbunătățire spirituală, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele duhovnicești. Această monumentală lucrare a fost creată între anii 1519-1521. În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Ion Dumitriu-Snagov a comentat un manuscris aflat în Biblioteca Vallicelliana di Roma, aducând dovezi referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost plagiate pentru Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei culturi, moralități și viziuni princiare a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială ca împărat de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a șters în principiu numele Neagoe și Teodosie, înlocuindu-le cu Vasile și Ivan. Nu a fost însă destul de consecvent și a uitat să înlocuiască de exemplu numele Neaga (mama lui Neagoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanța acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă, după cum menționam, de Ion Dumitriu-Snagov.
1538: Instaurarea dominației otomane asupra Moldovei. Ștefan Lăcustă a fost numit domn de către sultan. Va domni până în 1540.
1774: A început prima domnie a lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească (1774-1782); a reaorganizat fiscalitatea și administrația, iar în domeniul justiției, a promulgat un nou cod de legi – „Pravilniceasca condică” .
1916: S-a născut Constantin Virgil Gheorghiu, a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.
Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni. Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău. După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația.
Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.
1920: S-a născut Răzvan Givulescu, geolog și paleobotanist român, membru de onoare al Academiei Române.
1922: A încetat din viață Ștefan Hepites, (n. 5/17 februarie 1851, Brăila – 15 septembrie 1922, Brăila) a fost un fizician, inginer și meteorolog român, membru titular (din 1902) și vicepreședinte (1910–1913 și 1919–1921) al Academiei Române. Centrul în jurul căruia s-au grupat activitățile lui Hepites a fost Institutul Meteorologic al României, pe care l-a organizat și condus între anii 1884–1908. Pe lângă crearea și dezvoltarea rețelei meteorologice naționale, la Institut au funcționat și alte servicii de utilitate națională: măsuri și greutăți, determinarea orei exacte, seismologie și geomagnetism.
sursa/preluare: wikipedia.org
Comments are closed.