Cine răsfoiește enciclopediile exilului românesc întâlnește frecvent în paginile lor referiri la instituții culturale de prestigiu precum Societatea Academică Română sau Academia Română-Americană de Arte și Științe. Puțini știu însă că ele au fost fondate și conduse de Mons. Octavian Bârlea. Odată cu instalarea regimului comunist în România, acest prelat de marcă al Bisericii Române Unite s-a identificat cu destinul întregului exil românesc, continuând „peste ani și peste întoarceri exilul atât de crunt, dar și atât de spornic, al neînfricatului său înaintaș, Inochentie Micu Klein”.
Preot, teolog și istoric de reputaţie internaţională, Octavian Bârlea s-a născut la 5 mai 1913 în satul Bârlești, comuna Mogoş, judeţul Alba. De la Munții Apuseni, „dela amintirile din familie din epoca Unirii Transilvaniei din 1 Decemvrie 1918” și „mai ales din Blaj”, unde a frecventat Academia Teologică (1930-1934), i-au venit primele îndemnuri „spre unele fapte”. Pașii decisivi însă au fost făcuți prin sfințirea preoțească din 26 octombrie 1937, de către Mitropolitul Alexandru Nicolescu și trimiterea la Roma, la Colegiului Pontifical Pio Romeno. Aici va urma cursurile Ateneului de Propaganda Fide unde, la 13 iulie 1943, va susține prima teză de doctorat De Confessione Orthodoxa Petri Mohilae. În această teză nu s-a limitat doar la prezentarea istoriei Bisericii Ortodoxe din Ucraina pe timpul Mitropolitului Movilă, cu încercările de convertire la protestantism, ci a evidențiat și încercarea ierarhului din 1643 „de a se apropia de Roma, fiindcă el socotea că între Biserica orientală și occidentală este numai diversitatea riturilor și nimic altceva”.
citiți continuarea: www.cotidianul.ro/un-mare-patriot-roman-barlea
Comments are closed.