Capela Sfânta Elisabeta, situată în incinta Facultății de Psihologie și Științele Educației din București, este un monument istoric cu o semnificație profundă atât religioasă, cât și culturală. Aceasta a fost ctitorită de regina Elisabeta a României, care a pus piatra de temelie la data de 24 aprilie 1870, în curtea Azilului de copii orfani Elena Doamna. Azilul fusese fondat de Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în baza unui document semnat la 18 iulie 1862.
Lucrările la capelă au fost finalizate în anul 1875, când a fost sfințită. Construcția a fost realizată după planurile arhitecților Carol Benesch și Hoffman, cei care au proiectat și azilul. Clădirea are un plan pătrat, cu o turlă amplasată deasupra naosului, îmbinând stilul neoclasic cu influențe bizantine și romantice. Arhitecții s-au inspirat parțial și din Bazilica Sfântul Petru din Roma, adăugând elemente simbolice și arhitecturale remarcabile.
Interiorul capelei este deosebit de valoros. Catapeteasma și stranele au fost sculptate de renumitul artist Karl Storck, iar pictura murală a fost realizată de Gheorghe Tattarescu, în tehnici de ulei și tempera, oferind un decor sacru și armonios.
Începând cu data de 23 februarie 2010, capela funcționează ca paraclis universitar, deservind nevoile spirituale ale studenților cazați în căminele Leu și Panduri.
În apropierea capelei se află și Monumentul Anei Davila, un alt simbol al istoriei și filantropiei românești.
sursa foto: bucurestiulmeudrag.ro
Comentariile sunt închise.