La data de 1 mai 1359, Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, a fost recunoscută oficial de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Acest eveniment a reprezentat o etapă esențială în consolidarea autonomiei spirituale a Țării Românești, contribuind la afirmarea identității religioase ortodoxe în spațiul românesc.
În urma unificării țării de către voievodul Basarab I Întemeietorul și obținerii independenței față de coroana maghiară, consfințită prin victoria în bătălia de la Posada din 1330 împotriva regelui Carol Robert de Anjou, Țara Românească a devenit un stat tot mai consolidat din punct de vedere politic și religios.
Ca răspuns la această nouă realitate, în anul 1359, Patriarhia de la Constantinopol a înființat Mitropolia Ungrovlahiei – prima mitropolie ortodoxă recunoscută canonic pe teritoriul Țării Românești. Patriarhul ecumenic Calistus I l-a numit pe călugărul grec Iachint de Vicina în funcția de mitropolit, acesta devenind primul ierarh oficial al noii mitropolii.
Denumirea „Ungrovlahia” a fost utilizată pentru a distinge această regiune de alte teritorii locuite de valahi în Peninsula Balcanică. Termenul sublinia faptul că această mitropolie se afla sub jurisdicția unui teritoriu anterior asociat cu Regatul Ungariei, dar care își afirmase între timp propria autonomie.
Comentariile sunt închise.