Cine consultă enciclopediile dedicate exilului românesc va întâlni frecvent numele unor instituții culturale de prestigiu, precum Societatea Academică Română sau Academia Română-Americană de Arte și Științe. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că aceste instituții au fost fondate și conduse de Monseniorul Octavian Bârlea – preot, teolog și istoric cu reputație internațională.
Născut pe 5 mai 1913 în satul Bârlești, județul Alba, Octavian Bârlea a fost format intelectual în spiritul Blajului și al Unirii Transilvaniei. După hirotonirea sa în 1937, a studiat la Roma unde a obținut două doctorate: unul la Ateneul de Propaganda Fide despre Confesiunea Ortodoxă a lui Petru Movilă și altul la Institutul Pontifical Oriental, dedicat Episcopului Ioan Bob și Școlii Ardelene.
Activitatea sa misionară a început în 1945 în Germania și Austria, ca reprezentant al Misiunii Vaticane pentru refugiații români. A fost sprijinit de personalități bisericești importante și, împreună cu alți clerici și intelectuali, a înființat ziarul „Îndreptar”, o platformă de reflecție creștină și ecumenică unică în exilul românesc.
În anii ’50, a publicat lucrări esențiale precum Rânduială creștinească și Biserica Română Unită. 250 de ani de istorie, a coordonat activitatea Misiunii Române Unite din Franța și a susținut conferințe la Radio Paris. Din 1955 s-a stabilit la Roma, unde a lucrat ca redactor la Radio Vatican și a cercetat în arhivele vaticane. În 1957, a fondat Societatea Academică Română, care a devenit principalul for cultural al exilului românesc, publicând peste 60 de volume de referință.
A revenit în München în 1961, apoi a fost numit din nou la Roma, ca director al secției române de la Radio Vatican. În 1975, a fondat Academia Română-Americană de Arte și Științe în SUA, unde a continuat activitatea sa pastorală și intelectuală, publicând lucrări remarcabile precum România și Românii (Los Angeles, 1977).
În ultima parte a vieții, stabilit la München, a condus revista Perspective, unde și-a continuat activitatea teologică și istorică. A fost autorul a peste 15 volume dedicate relațiilor dintre Bisericile românești, istoriei ecleziastice și ecumenismului, între care se remarcă: Die Union der Rumänen, Die Konzile des 13.-15. Jahrhunderts und die ökumenische Frage și Biserica Română Unită și ecumenismul Corifeilor renașterii culturale.
La Congresul A.R.A. de la Chișinău din 1993, Mons. Bârlea și-a încheiat autobiografia cu un mesaj profund: „stă în fața marei porți a Unirii Bisericilor – a Bisericii Ortodoxe Române cu Roma – și continuă mereu să bată la ușă…”.
Monseniorul Octavian Bârlea a trecut la cele veșnice pe 5 aprilie 2005, la doar câteva zile după Papa Ioan Paul al II-lea. Moștenirea sa spirituală, intelectuală și națională rămâne un reper pentru istoria exilului și a Bisericii Române Unite.
Comentariile sunt închise.