Patrimoniul mondial UNESCO din România
Siturile incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO reprezintă locații cu valoare deosebită pentru patrimoniul cultural sau natural, conform definițiilor din Convenția Patrimoniului Mondial, semnată în 1972. Patrimoniul cultural cuprinde monumente (precum opere arhitecturale, sculpturi monumentale sau inscripții), ansambluri de clădiri și situri, inclusiv cele arheologice. Pe de altă parte, patrimoniul natural se referă la elemente naturale — formațiuni fizice și biologice, structuri geologice și fiziografice (inclusiv habitate pentru specii de animale și plante aflate în pericol) — precum și la locuri importante din perspectiva științifică, a conservării sau a frumuseții naturale. România a ratificat convenția la data de 16 mai 1990, devenind astfel eligibilă pentru ca siturile sale să fie înscrise pe această listă.
