„Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.” Mihai Eminescu
Eminescu sugerează că adevărata sărăcie nu constă în lipsa bunurilor, ci în sentimentul de insuficiență și în dorința compulsivă de a avea mai mult. Această viziune pune accent pe dimensiunea psihologică a sărăciei, indicând că omul care nu se simte împlinit cu ceea ce are trăiește o formă profundă de nefericire. Astfel, sărăcia devine o stare de spirit, o lipsă de mulțumire interioară, mai degrabă decât o realitate obiectivă.
Comentariile sunt închise.