„Suferinţa presupune speranţă de eliberare. Ea dă un scop vieţii. Şi important în viaţa e să urmăreşti un scop, nu să-l atingi!” Cezar Petrescu
Cezar Petrescu surprinde în acest citat o perspectivă existențialistă asupra vieții, în care suferința capătă valoare doar prin prisma speranței. Ideea că durerea este suportabilă atunci când există o promisiune de eliberare sugerează că omul are nevoie de un orizont, de o finalitate care să dea sens încercărilor sale. Mai departe, autorul accentuează importanța drumului, nu a destinației. A urmări un scop, a trăi în tensiunea dintre prezent și ideal, este ceea ce conferă vieții profunzime și direcție. Astfel, împlinirea nu vine neapărat din atingerea obiectivului, ci din efortul continuu de a-l atinge, din sensul pe care acest efort îl imprimă existenței.
