Dacii se remarcau printr-un mod de viață diferit de celelalte popoare barbare: trăiau liber, evitau orașele și iubeau natura. Istoricul Ioan Lupaș îi descrie ca fiind neobișnuiți, cu o fire neliniștită și o înclinație spre viața aventuroasă. În mod paradoxal, plângeau la nașterea copiilor și petreceau la înmormântări, considerând moartea o eliberare spre o lume eternă. Ion Horațiu Crișan, citându-l pe Herodot, confirmă obiceiurile funerare aparte, cu jeliri publice urmate de mari ospețe. Spiritualitatea dacică punea accent pe curaj, acceptarea morții și libertatea sufletului. Aceste trăsături i-au făcut unici în peisajul cultural al antichității.