Press "Enter" to skip to content

1 Decembrie 1918 – Marea Unire a românilor

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiaşi stat naţional, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Ţării Moldovei cu Ţara Românească şi dobândirea independenţei în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renaşterii naţionale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (aşa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei şi a fost favorizată de mai multor factori istorici:

  • acţiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României şi din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârşitul Primului Război Mondial
  • prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar şi a Imperiului Rus
  • afirmărea principiului autodeterminării şi a celui al naţionalităţilor pe plan internaţional, în contextul prezenţei pe scară largă a sentimentului naţional în rândul populaţiei româneşti.

Marea Unirea este legată inexorabil de personalităţile regelui Ferdinand, reginei Maria şi omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918 odată cu unirea Transilvaniei, recunoaşterea diplomatică a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop esenţial al politicii externe în următoarele două decenii, recunoaşterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit niciodată, iar dinspre ea avea să vină în 1940 ultimatumul care a pus în acţiune dezmembrarea României Mari în dauna Uniunii Sovietice, Bulgariei şi Ungariei.

HTML Image as link
Qries

Noua întindere a statutului şi noua structură socio-economică au produs schimbări fundamentale ale sistemului politic. Din cele două partide mari ale Vechiului Regat a supravieţuit doar Partidul Naţional Liberal, caruia în perioada interbelică i s-a opus Partidul Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu. Viaţa culturală a cunoscut o perioadă de efervescenţă fără precedent, manifestată în artă şi ştiinţă.

Din câştigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania a rămas României după cel de-al Doilea Război Mondial. Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţei au fost încorporate URSS, iar Cadrilaterul a rămas Bulgariei.

În anul 1990, după abolirea regimului comunist, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziţiei, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare naţională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990 şi a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare naţională şi a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare naţională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificaţia sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi naţională a României. Ideea unirii Moldovei cu România, deşi neasumată de niciunul dintre cele două state, a rămas prezentă în discursul public din România şi Republica Moldova.

Articol preluat de pe ro.wikipedia.org

Carte poștală din 1918-1919 care ilustrează unirea tuturor românilor într-un singur stat. Granițele vestice ale României (colțul din stînga sus) sunt granițe doar presupuse la acel moment (cele definitive fiind confirmate în 1920)
Carte poștală din 1918-1919 care ilustrează unirea tuturor românilor într-un singur stat. Granițele vestice ale României (colțul din stînga sus) sunt granițe doar presupuse la acel moment (cele definitive fiind confirmate în 1920)

 

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries