Petre P. Carp – om politic conservator, diplomat și susținător al Puterilor Centrale
Petre P. Carp s-a născut într-o familie boierească din Moldova, fiind fiul lui Petrache Carp, mare stolnic, și al fiicei lui Iorgu Radu, un boier înstărit din zona Dealu Mare, Bârlad. Copilăria și-a petrecut-o între orașul Iași, în timpul iernii, și moșia familiei din Țibănești, pe timpul verii.
Adept convins al ideilor „junimiste”, Carp s-a impus ca una dintre figurile marcante ale Partidului Conservator. De-a lungul carierei sale politice, a fost ales de numeroase ori deputat și senator în Parlamentul României, deținând funcții importante în guvernele de după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Printre funcțiile ocupate se numără:
- Ministru al Afacerilor Străine
- Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice
- Ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor
- Ministru al Finanțelor
- Președinte al Consiliului de Miniștri (de două ori)
În plan diplomatic, a reprezentat România ca agent diplomatic la Viena și Berlin între martie 1871 și aprilie 1873, iar ulterior la Roma, în perioada aprilie – octombrie 1873. Între noiembrie 1882 și octombrie 1884, a fost numit Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Viena.
În 1891, Petre P. Carp devine președinte al nou-înființatului Partid Constituțional, desprins din Partidul Conservator. Ulterior, în urma fuziunii din 1907, este ales președinte al Partidului Conservator, funcție pe care o deține până în 1913.
În timpul Primului Război Mondial, Petre P. Carp a fost unul dintre puținii lideri politici care au susținut intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. De-a lungul vieții, a influențat semnificativ politica internă și externă a României.
„În politică, greşelile nu se răzbună, ci se repară.” Petre P. Carp
Comentariile sunt închise.