Calendar istoric – 21 februarie
1805 – Nașterea lui Timotei Cipariu
La 21 februarie 1805 s-a născut Timotei Cipariu, filolog, lingvist, cleric greco-catolic și revoluționar pașoptist român. A fost un erudit transilvănean, membru fondator al Academiei Române și primul său vicepreședinte. Considerat „părintele filologiei române”, Cipariu a fost un poliglot care cunoștea aproximativ 15 limbi. Activitatea sa a pus bazele lingvisticii române moderne și a contribuit la afirmarea culturii românești în Transilvania.
1864 – Nașterea lui Virgil Onițiu
Virgil Onițiu, născut la 21 februarie 1864, a fost un prozator și publicist român. Prin scrierile sale, a contribuit la dezvoltarea literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un observator atent al realităților sociale ale vremii.
1865 – Nașterea lui Anton Bacalbașa
Anton Bacalbașa s-a născut la 21 februarie 1865 și a fost un ziarist și prozator român. A activat în presa satirică, fiind cunoscut pentru spiritul său critic și pentru crearea personajului „Moș Teacă”, o satiră la adresa armatei și birocrației românești.
1907 – Răscoala țăranilor din satul Flămânzi, județul Botoșani
Contextul istoric și cauzele răscoalei
Răscoala țăranilor din 1907, izbucnită la 21 februarie (8 februarie stil vechi) în localitatea Flămânzi, județul Botoșani, a reprezentat una dintre cele mai importante mișcări sociale din istoria României moderne.
Aceasta a fost cauzată de un cumul de factori economici și sociali:
- recoltele slabe din anii 1899 și 1904,
- lipsa pământului pentru țărani,
- abuzurile marilor proprietari și arendași,
- sistemul injust al arendării moșiilor, care aducea profituri enorme arendașilor, dar menținea țăranii în sărăcie.
Nemulțumirea mocnea de ani buni, iar decizia unui arendaș de la Flămânzi de a nu reînnoi contractele agricole a fost scânteia care a declanșat revolta.
Desfășurarea evenimentelor din 21 februarie 1907
În dimineața zilei de 21 februarie 1907, țăranii din Flămânzi s-au adunat pentru a protesta împotriva abuzurilor moșierilor. Manifestarea a degenerat rapid într-o revoltă deschisă, care s-a extins în scurt timp în alte sate din nordul Moldovei.
Autoritățile au intervenit cu trupe militare, iar răscoala s-a transformat într-o mișcare de amploare, întinzându-se în toată țara – din Moldova până în Muntenia și Oltenia.
Deși marea majoritate a țărănimii nu a participat activ, revolta a implicat zeci de mii de oameni, iar unele surse indică și influența mișcărilor socialiste. Agitatori și propagandiști, precum C. Mille, Dobrogeanu-Gherea, Octav Băncilă sau Cristian Rakovski, au fost implicați în răspândirea ideilor de revoltă, inspirate de mișcările similare din Imperiul Rus.
Reprimarea a fost brutală. Guvernul a trimis armata pentru a restabili ordinea, iar confruntările s-au soldat cu mii de morți și răniți.
Consecințele răscoalei din 1907
Răscoala de la Flămânzi a avut un impact major asupra societății românești:
- Adoptarea de reforme: o nouă lege a contractelor agricole, înființarea Casei Rurale și a unei bănci pentru creditul agricol.
- Demolarea mitului „țărănimii fericite”, considerată până atunci „talpa țării”.
- Schimbarea percepției internaționale: presa occidentală a condamnat duritatea represiunii, iar România a fost privită ca o țară instabilă social.
- Revizuirea concepțiilor politice: elita conducătoare a fost nevoită să recunoască problemele structurale ale satului românesc, ceea ce a dus la apariția unei noi generații de reformatori.
Răscoala din 1907 rămâne ultima mare revoltă țărănească din Europa, simbol al luptei pentru dreptate socială și demnitate.
1941 – Dinu Brătianu și poziția față de Germania
La 21 februarie 1941, în plin Al Doilea Război Mondial, liderul Partidului Național Liberal, Dinu Brătianu, i-a adresat o scrisoare generalului Ion Antonescu, sfătuindu-l să nu angajeze România exclusiv de partea Germaniei. Gestul său a rămas un exemplu de prudență și echilibru politic într-o perioadă tensionată.
Comentariile sunt închise.