Anghel Saligny este considerat un pionier al ingineriei moderne din România. Prin talentul său, a contribuit decisiv la dezvoltarea infrastructurii feroviare și portuare a țării. Moștenirea sa tehnică, dar și curajul de a inova, l-au transformat într-un simbol al progresului național.
Origini și formare
Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, în Șerbănești, Tecuci (astăzi în județul Galați). Provenea dintr-o familie cu origini franceze și poloneze. Tatăl său, Alfred Rudolf de Saligny, era un pedagog francez, iar mama sa – de origine poloneză. A avut doi frați: Alfons Oscar I. Saligny, chimist renumit și membru al Academiei Române, și Sofia Saligny.
Educația sa a început la Focșani, unde tatăl său a fondat un pension pentru copii. Ulterior, a urmat gimnaziul și liceul la Potsdam, Germania, unde s-a remarcat prin inteligență și pasiune pentru știință.
Inițial atras de astronomie, Saligny a studiat la Universitatea din Berlin, fiind elevul marelui fizician Hermann von Helmholtz. Între 1870 și 1874, s-a specializat în inginerie la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg, sub îndrumarea profesorilor Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
Cariera și contribuțiile tehnice
După finalizarea studiilor, Saligny a lucrat la construcția căii ferate Cottbus–Frankfurt (Oder), iar apoi, între 1877 și 1879, a fost implicat în construcția liniei Ploiești–Predeal sub conducerea lui Gheorghe Duca.
Anghel Saligny a devenit cunoscut pentru inovațiile sale în construcțiile metalice și din beton armat. El a fost primul care a folosit betonul armat în România, în special la silozurile de grâu și docurile din Brăila și Galați (1884–1889). A promovat, de asemenea, înlocuirea podurilor de lemn cu poduri metalice, contribuind la modernizarea rețelei feroviare naționale.
Podul de la Cernavodă – capodopera lui Saligny
Lucrarea sa de referință este podul peste Dunăre de la Cernavodă, construit între 1890 și 1895. La momentul inaugurării, acesta era cel mai lung pod din Europa și printre cele mai îndrăznețe construcții metalice din lume.
Saligny a introdus inovații remarcabile, precum:
- grinzi cu console (o tehnologie revoluționară la acea vreme);
- utilizarea oțelului moale în locul fierului pudlat;
- un sistem de vibrare controlată a structurii, pentru rezistență sporită la vânt și sarcini dinamice.
Podul a fost inaugurat în 1895, în prezența regelui Carol I, și a rămas un simbol al ingeniozității românești și al spiritului inovator.
Pe lângă activitatea sa inginerească, Saligny a fost membru al Academiei Române și ministru al Lucrărilor Publice. A influențat generații întregi de ingineri și a pus bazele școlii românești de inginerie structurală.
De peste un secol, podul de la Cernavodă stă mărturie a viziunii sale îndrăznețe și a durabilității soluțiilor sale. Prin munca sa, Anghel Saligny a demonstrat că știința și pasiunea pot construi nu doar poduri peste ape, ci și poduri între oameni și progres.
Anghel Saligny rămâne una dintre cele mai respectate figuri ale istoriei tehnice românești. Inovațiile sale în construcțiile metalice și din beton armat, precum și realizarea monumentală a podului de la Cernavodă, îl consacră drept părintele ingineriei moderne românești.
Comentariile sunt închise.