Delavrancea s-a născut pe 11 aprilie 1858 în București, fiind cel mai mic dintre cei nouă copii ai familiei formate din Iana-Ana și Ștefan Tudorică Albu. Provenind dintr-un mediu modest, parcursul său educațional reflectă o ambiție ieșită din comun și o susținere importantă din partea unor mentori dedicați.
Primii pași în educație i-a făcut alături de diaconul Ion Pestreanu de la biserica „Sfântul Gheorghe Nou”. Ulterior, a fost admis la școala sucursală Nr. 4 și la școala domnească de la „maidanul Dulapului”.
Cariera liceală a început-o la gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, dar a continuat la celebrul liceu „Sfântul Sava”, unde a fost admis ca „școlar supranumerar” în decembrie 1870. Această etapă a fost esențială pentru formarea sa intelectuală.
Între anii 1870 și 1877, Delavrancea s-a aflat sub îndrumarea unor profesori eminenți, precum:
- D.A. Laurian – director al liceului și profesor de renume
- C. Stănescu – profesor de desen
- Vasile Ștefănescu – alt sprijin important
- Anghel Demetriescu – profesor de istorie și geografie, cel care i-a insuflat dragostea pentru istorie, cultură și arta antichității
Aceștia nu doar că l-au format academic, ci l-au și susținut material, conștienți de potențialul său. Educația solidă acumulată în această perioadă a fost piatra de temelie pentru parcursul literar și profesional al lui Barbu Ștefănescu Delavrancea.
“România este patria noastrã şi a tuturor românilor.
E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.”
Barbu Ştefãnescu Delavrancea
Comentariile sunt închise.