Gheorghe Lazăr este una dintre cele mai influente figuri din istoria educației românești. Prin eforturile sale, învățământul în limba română a prins rădăcini în Țara Românească, punând bazele unui sistem de educație accesibil tuturor. Fondator al Școlii de la Sfântul Sava, teolog, pedagog și inginer, Lazăr a fost un vizionar care a reușit să impună limba română ca limbă de predare într-o perioadă dominată de cultura greacă și slavonă.
Origini și educație
Născut la 5 iunie 1779, în Avrig, un sat din Transilvania, Gheorghe Lazăr provenea dintr-o familie de țărani liberi. Primele sale lecții le-a primit de la Ioan Barac, un dascăl respectat, care i-a insuflat pasiunea pentru cunoaștere.
Drumul său educațional l-a purtat prin mai multe instituții prestigioase:
- Liceul Piarist din Cluj (1798-1805)
- Liceul Catolic din Sibiu (1802, scurtă perioadă)
- Universitatea din Viena, unde a urmat filozofie, istorie, științe fizico-matematice și teologie, datorită unei burse oferite de Biserica Ortodoxă.
Întors în Transilvania, Gheorghe Lazăr a devenit arhidiacon și profesor la Școala teologică ortodoxă din Sibiu. Aici, și-a manifestat pentru prima dată dorința de a introduce predarea în limba română, dar s-a lovit de o rezistență puternică din partea autorităților bisericești.
Lupta pentru învățământul în limba română
Gheorghe Lazăr a fost un fervent susținător al educației în limba maternă, crezând că accesul la cunoaștere trebuie să fie deschis tuturor românilor. Cu toate acestea, s-a confruntat cu opoziția clerului ortodox, care susținea continuarea educației în slavonă.
În 1815, Lazăr a încercat să devină episcop al Aradului, dar a fost respins de Mitropolitul Ștefan Stratimirovici. Mai mult, episcopul Vasile Moga i-a interzis tipărirea manualelor în limba română, ceea ce i-a blocat activitatea educațională. În urma unui proces disciplinar, Gheorghe Lazăr a fost destituit și plasat sub supraveghere.
Aceste obstacole l-au determinat să părăsească Transilvania și să se mute în București, unde avea să-și împlinească visul.
Școala de la Sfântul Sava – Prima școală în limba română
Ajuns în Țara Românească în 1816, Gheorghe Lazăr a început să predea ca profesor particular, atrăgând atenția unor mari boieri reformatori precum Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu.
În acea perioadă, educația în Țara Românească era dominată de școlile grecești, iar accesul la cunoaștere era limitat la fiii boierilor. Gheorghe Lazăr a propus un model educațional nou, bazat pe limba română și științele moderne.
La 24 martie 1818, a primit aprobarea oficială pentru a înființa o școală cu predare exclusiv în limba română la Sfântul Sava, în București.
Inițial, instituția era frecventată de fiii meseriașilor și târgoveților, însă, treptat, a devenit un centru cultural de prestigiu. Printre elevii săi celebri s-au numărat:
- Petrache Poenaru – inventatorul stiloului
- Simion Marcovici – profesor universitar
- Daniel Tomescu – pedagog și reformator
Prin predarea în limba română, Gheorghe Lazăr a deschis noi orizonturi pentru educația națională, punând bazele unui sistem accesibil tuturor românilor.
Contribuții și impact
Gheorghe Lazăr nu a fost doar un profesor, ci și un traducător și inovator. Printre contribuțiile sale esențiale se numără:
- Traducerea lucrărilor pedagogice și științifice pentru a facilita accesul la cunoștințe moderne
- Crearea unui manual de pedagogie în limba română
- Introducerea studiului matematicii și științelor exacte în școlile românești
Aceste realizări au avut un impact profund asupra educației din România, pregătind terenul pentru dezvoltarea învățământului modern.
Gheorghe Lazăr și revoluția lui Tudor Vladimirescu (1821)
În timpul Revoluției de la 1821, Gheorghe Lazăr s-a alăturat lui Tudor Vladimirescu, considerând că reforma educațională merge mână în mână cu schimbarea socială.
El și elevii săi au contribuit activ la:
- Fortificarea taberei de la Cotroceni
- Instruirea pandurilor în tehnici de luptă
- Realizarea ridicărilor topografice pentru organizarea teritorială
Această implicare a demonstrat că Gheorghe Lazăr nu era doar un pedagog, ci și un patriot dedicat cauzei românești.
Ultimii ani și moartea
După Revoluția de la 1821, Gheorghe Lazăr s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să se retragă în Avrig, unde a încetat din viață pe 17 septembrie 1823, la vârsta de 44 de ani.
Deși viața sa a fost scurtă, impactul pe care l-a avut asupra educației românești este imens. Astăzi, numeroase instituții de învățământ din România îi poartă numele, recunoscându-i contribuțiile la formarea învățământului modern.
Gheorghe Lazăr rămâne una dintre cele mai mari personalități ale culturii românești, un vizionar care a luptat pentru educația în limba română și pentru accesul tuturor la cunoaștere. Moștenirea sa este vie și astăzi, inspirând generații de elevi și profesori.
Comentariile sunt închise.