O poezie impresionantă, găsită în ranița unui soldat român căzut în toamna anului 1918, evocă spiritul eroic al luptătorilor din Primul Război Mondial. Scrisă în tranșeele sângeroase ale frontului, aceasta vorbește despre o Românie Mare și despre sacrificiul suprem făcut de eroi pentru un ideal național.
Contextul istoric: luptele de pe muntele Sorica
Hârtiuța purtătoare a acestor versuri a fost găsită de camarazii soldatului pe muntele Sorica, în Carpații de Curbură. Aflat la altitudinea de 1.709 metri, muntele Sorica, situat în apropierea Azugăi, reprezenta un punct strategic crucial în cucerirea Predealului, care marca granița dintre Muntenia și Transilvania.
Luptele intense purtate pe acest teren au culminat cu victoria decisivă a României, contribuind la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Din păcate, soldatul autor al poeziei „Nu plânge, Maică Românie!” nu a trăit să-și vadă visul împlinit, fiind ucis pe câmpul de luptă.
Mesajul nemuritor al soldatului
Această poezie transmite un mesaj profund, adresat națiunii și urmașilor săi. Eroismul soldaților căzuți la datorie este comemorat prin aceste versuri, care au devenit o mărturie nemuritoare a sacrificiului lor. Pe culmea muntelui Sorica, în memoria eroilor căzuți, a fost ridicată o capelă – un loc de reculegere și de respect pentru cei care și-au dat viața pentru România Mare.
Poezia „Nu plânge, Maică Românie!”
Iată versurile emoționante care au supraviețuit trecerii timpului, oferindu-ne o fereastră către sufletul unui ostaș român:
„Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!“ .
Aceste rânduri reflectă credința profundă în sacrificiul pentru patrie și dorința de a construi o țară unită și prosperă.
Eroul necunoscut și simbolul său
Deși numele soldatului rămâne necunoscut, poezia sa continuă să inspire generații. Ea ne reamintește de valorile naționale și de datoria noastră de a cinsti memoria celor care au contribuit la făurirea României Mari.
Astfel, muntele Sorica și versurile găsite acolo devin simboluri ale curajului și devotamentului, amintindu-ne să prețuim libertatea și unitatea națională pentru care au luptat strămoșii noștri.
Comments are closed.