Press "Enter" to skip to content

O poezie găsită în raniţa unui soldat căzut în toamna lui 1918, în tranşeele Primului Război Mondial, vorbeşte despre o Românie Mare

O poezie găsită în raniţa unui soldat mort în toamna lui 1918, în tranşeele Primului Război Mondial, vorbeşte despre o Românie Mare în care copiii îşi onorează înaintaşii.

„Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtăşit!

Un glonţ pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Şi din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noştri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă şi pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!“ 

citiți continuarea pe: www.voceanationala.ro

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries