Apasă „Enter” pentru a sări la conținut

Poezia răvăşitoare găsită în raniţa unui soldat mort în 1918 „Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm“

HTML Image as link
Qries

În toamna anului 1918, în plin Prim Război Mondial, un soldat român a scris o poezie cutremurătoare în tranșeele frontului. Intitulată „Nu plânge, Maică Românie!“, creația a fost găsită de camarazii săi în ranița purtată pe câmpul de luptă, după ce acesta și-a pierdut viața pe muntele Sorica din Carpații de Curbură.

Muntele Sorica – loc de jertfă și eroism

Situat la Cota 1709, lângă Azuga, muntele Sorica reprezenta un punct strategic pentru cucerirea Predealului, granița de atunci dintre Muntenia și Transilvania. Aici s-au purtat lupte crâncene, decisive pentru victoria armatei române. Sacrificiul soldaților de pe aceste înălțimi a contribuit direct la Marea Unire, înfăptuită la 1 Decembrie 1918.

Poezia soldatului necunoscut

Versurile descoperite în ranița ostașului exprimă durerea, credința și speranța unui tânăr care, deși nu a apucat să vadă visul împlinit, a lăsat o mărturie nemuritoare: un mesaj către țară și către urmași. Poezia a rămas în memoria colectivă drept un simbol al poeziei patriotice născute din jertfă.

Memorial pentru eroi

Pe culmea Sorica a fost ridicată ulterior o capelă închinată eroilor căzuți la datorie. Ea stă astăzi mărturie pentru curajul și sacrificiul celor care și-au dat viața pentru România Mare.


Povestea acestei poezii, scrise de un soldat român necunoscut și găsită în ranița sa, nu este doar un fragment de istorie, ci și un testament de iubire față de patrie. „Nu plânge, Maică Românie!“ rămâne un cântec al eroismului și al credinței într-un viitor unit, pe care generațiile de după 1918 l-au moștenit ca pe o datorie sfântă.

„Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtăşit!

Un glonţ pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Şi din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noştri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă şi pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!“ 

Sursa foto: historia.ro

HTML Image as link
Qries

Comentariile sunt închise.