„Revelaţia este intervenţia directă a Divinităţii.” Petre Țuțea
Citatul „Revelația este intervenția directă a Divinității” sintetizează o viziune profund teologică și metafizică asupra cunoașterii. Petre Țuțea delimitează clar revelația de orice formă de raționament sau experiență empirică, plasând-o într-o zonă inaccesibilă omului prin mijloace proprii. Intervenția divină presupune o ruptură în ordinea naturală, o deschidere către absolut, care nu poate fi provocată, ci doar primită.
Această concepție implică o relație de dependență ontologică între om și Dumnezeu, în care omul nu este autorul adevărului, ci receptorul lui. Revelația devine astfel un act de grație, un dar care transformă și iluminează. În gândirea lui Țuțea, acest tip de cunoaștere este superior oricărei forme de logică sau știință, pentru că vine dintr-o sursă infailibilă și eternă.
Prin această afirmație, Țuțea reafirmă poziția sa de gânditor creștin, care vede în revelație nu doar o sursă de informație, ci o manifestare a iubirii divine față de om. Este o intervenție care nu doar comunică, ci și mântuiește.
