În ultimii ani, învățământul superior din România a înregistrat un declin semnificativ în clasamentele universitare internaționale, un semnal de alarmă pentru sistemul educațional și pentru viitorul cercetării academice. Cel mai recent exemplu al acestei scăderi este excluderea completă a universităților românești din Academic Ranking of World Universities (ARWU), cunoscut și sub numele de Clasamentul Shanghai.
Aceasta este o schimbare dramatică, având în vedere că Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca a fost singura instituție românească care a figurat în acest clasament în anii precedenți.
Ce reprezintă ARWU și cum se clasifică universitățile?
Clasamentul Shanghai este unul dintre cele mai prestigioase clasamente academice globale, fiind realizat anual de Shanghai Ranking Consultancy. Acesta evaluează universitățile pe baza unor criterii stricte, dintre care cele mai importante sunt:
- Calitatea educației (măsurată prin numărul de absolvenți premiați cu distincții internaționale, cum ar fi Premiul Nobel sau Medalia Fields),
- Calitatea personalului academic (recunoașterea profesorilor și cercetătorilor prin premii și distincții),
- Performanța în cercetare (publicații în reviste științifice de top, cum ar fi Nature și Science),
- Impactul științific global (citările lucrărilor în baze de date internaționale).
În clasamentul actual, universitățile americane continuă să domine, având Harvard pe primul loc, urmată de Stanford și MIT. În Europa, universitățile britanice și germane se mențin în primele poziții.
De ce au ieșit universitățile românești din clasament?
Principalul motiv pentru care universitățile din România nu mai figurează în ARWU este ritmul lent al reformelor și lipsa de investiții în cercetare și educație.
Profesorul Daniel David, rectorul UBB, a avertizat încă din 2020 că, fără o strategie academică solidă, universitățile românești vor pierde teren:
„Alte universități cresc mai repede și mai mult decât noi.”
Câteva dintre cauzele principale ale declinului includ:
1. Lipsa fondurilor pentru cercetare
- România investește sub 0,5% din PIB în cercetare și dezvoltare, mult sub media UE, unde investițiile depășesc 2% din PIB.
- Cercetătorii români au resurse limitate pentru a produce studii relevante la nivel internațional.
2. Fragmentarea resurselor academice
- Universitățile din România sunt izolate de institutele de cercetare, în loc să colaboreze strâns pentru a produce rezultate semnificative.
- În alte țări, institutele de cercetare sunt integrate în marile universități, ceea ce duce la o creștere a vizibilității internaționale.
3. Lipsa unei viziuni strategice
- Politicile educaționale din România nu încurajează performanța și nu prioritizează internaționalizarea.
- În timp ce alte universități din Europa de Est (Polonia, Cehia, Ungaria) se aliniază la standardele internaționale, România rămâne în urmă.
Sunt reformele soluția?
Profesorul Daniel David a propus mai multe măsuri pentru a readuce universitățile românești în competiția internațională:
- Integrarea institutelor de cercetare cu universitățile pentru a crește producția științifică și impactul global,
- Dezvoltarea zonelor de excelență academică, mai ales în domenii strategice, cum ar fi biomedicina, ingineria și științele sociale,
- Creșterea finanțării pentru cercetare și stabilirea unor obiective clare pentru publicarea în reviste de top.
Aceste reforme nu sunt doar necesare, ci urgente, având în vedere că fără schimbări semnificative, universitățile românești riscă să dispară complet din clasamentele internaționale.
Sprijinul guvernamental – o lipsă cronică
În ciuda avertismentelor din partea rectorilor și a comunității academice, sprijinul guvernamental pentru învățământul superior este insuficient. Deși în ultimii ani au fost lansate câteva programe pentru stimularea cercetării, acestea nu sunt suficiente pentru a concura cu marile universități europene și americane.
Ranking-urile internaționale nu sunt doar simboluri de prestigiu, ci și criterii importante pentru atragerea studenților internaționali, a parteneriatelor academice și a fondurilor europene. Ignorarea acestora poate duce la izolarea universităților românești și la scăderea atractivității pentru studenți și profesori valoroși.
Concluzie: România trebuie să acționeze rapid
Pierderea pozițiilor în clasamentele universitare internaționale este un semnal de alarmă pentru sistemul educațional din România. Fără investiții serioase, reforme structurale și o viziune pe termen lung, universitățile românești vor continua să piardă teren și să devină irelevante pe scena globală.
Vocile academice, precum cea a Profesorului Daniel David, trebuie să fie luate în considerare, iar guvernul trebuie să ofere sprijin real pentru a reda universităților românești locul meritat în clasamentele internaționale.
Comentariile sunt închise.