Având o vechime de peste 8.000 de ani, situată în județul Neamț, această mină de sare a fost recent vizitată de arheologi preistoricieni renumiți din Europa, dovedindu-și astfel importanța istorică și culturală.
Această exploatare de sare nu este doar un artefact istoric; ea este încă utilizată și astăzi, în principal pentru conservarea alimentelor. În acest context, Complexul Muzeal Național Neamț și Universitatea Regensburg din Germania au organizat un colocviu internațional la Piatra Neamț cu tema „Revoluția Neolitică din Bazinul Danubian”. Acest subiect a trezit un mare interes în rândul istoricilor și cercetătorilor pasionați de epoci străvechi.
Potrivit organizatorilor evenimentului, Bazinul Hidrografic al Dunării a jucat un rol crucial în procesul de neolitizare al Europei. Acest proces a început pe teritoriul actual al României acum peste 8.000 de ani, marcând fundamentul societății moderne în care trăim astăzi. A fost o perioadă în care oamenii au adoptat un stil de viață sedentar și au devenit producători de hrană.
Colocviul a reunit aproximativ 30 de specialiști, arheologi preistoricieni, din 20 de instituții de prestigiu din diverse țări, inclusiv România, Germania, Polonia, Cehia, Marea Britanie, Italia, Ucraina și Ungaria. Evenimentul a început cu lansarea unei cărți dedicate profesorului Sawomir Kadrow și a inclus și o vizită la situl arheologic de la Lunca.
Vasile Diaconu, cercetător la Complexul Muzeal Național Neamț, a subliniat importanța sitului arheologic de la Lunca, menționând că este cea mai veche exploatare de apă sărată din lume. S-au făcut săpături arheologice extinse la acest sit, descoperindu-se vestigii care confirmă vechimea exploatării, precum vetre de foc folosite pentru evaporarea apei și obținerea sării, ceramică și unelte. Analizele chimice au confirmat că apa izvorului are o concentrație de sare de șase ori mai mare decât cea din oceane.
Metoda de exploatare a sării era bazată pe evaporarea saramurii cu ajutorul focului și cristalizarea sării în vase de ceramică, o tehnică numită „brichetaj”. Vasele folosite aveau gura largă și erau umplute cu slatină care era fiartă până când se transforma în huscă (sare umedă). După uscare, sarea era folosită în schimburi.
În încheiere, este remarcabil să observăm cum România găzduiește o parte atât de importantă a istoriei umanității și cum, chiar și după mii de ani, aceasta continuă să aibă un impact asupra vieților noastre contemporane.
sursa foto: www.agir.ro
Comments are closed.