„Vremurile vin; vremile se duc: lumea merge înainte, iară omul, când cu lumea, când împotriva ei.” Ioan Slavici
Slavici surprinde o tensiune esențială: lumea are o mișcare proprie, un avans inevitabil, dar omul nu este mereu sincronizat cu această mișcare. Uneori se lasă purtat de curentul vremurilor, alteori se opune, fie din neînțelegere, fie din dorința de a păstra valori sau identități. Citatul sugerează că adaptarea nu este automată, ci o alegere, iar această alegere definește poziția omului în raport cu istoria și societatea.
Comentariile sunt închise.