1508 – Prima carte tipărită în Țara Românească
La 10 noiembrie 1508, din inițiativa domnitorului Radu cel Mare (1495–1508), a fost tipărit Liturghierul slavon, realizat de călugărul Macarie. Aceasta a fost prima carte tipărită în Țara Românească, marcând începutul tiparului românesc și al culturii scrise în spațiul sud-carpatin.
1688 – Biblia lui Șerban Cantacuzino
Unul dintre cele mai importante momente culturale românești are loc în anul 1688, când se finalizează tipărirea Bibliei în limba română. Proiectul a fost susținut și coordonat de domnitorul Șerban Cantacuzino (1678–1688), un sprijinitor al culturii și al limbii române.
Contextul istoric și traducerea
Până la acel moment, fragmente din Sfânta Scriptură circulau în românește, dar nu exista o traducere completă. Biblia de la București — numită și Biblia lui Șerban Cantacuzino — a reprezentat prima traducere integrală a Vechiului și Noului Testament în limba română.
Traducerea s-a bazat pe versiunea Septuagintei realizată de Nicolae Milescu, revizuită de cărturarii locali, între care se remarcă frații Greceanu (Radu și Șerban). Tipărirea a fost realizată în Țara Românească, sub îndrumarea și cu sprijinul financiar al lui Șerban Cantacuzino.
Titlul complet al lucrării era:
„Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament”,
scrisă cu caractere chirilice, fapt obișnuit pentru epocă.
Importanța culturală și lingvistică
Biblia de la București din 1688 a avut o valoare excepțională pentru limba și cultura română. Ea a pus temelia limbii române literare moderne, unificând terminologia religioasă și limba scrisă folosită în Țara Românească, Moldova și Transilvania.
Mai târziu, Samuil Micu a revizuit traducerea lui Milescu și a publicat Biblia de la Blaj (1795), care a devenit textul standard pentru întreaga lume românească.
Ecouri în istoriografie
Istoricul Alexandru D. Xenopol afirma că Biblia lui Șerban Cantacuzino este
„cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întindere, cât și prin limba ei cea minunată.”
Criticul George Călinescu a comparat importanța acesteia cu Biblia lui Luther pentru germani, subliniind rolul ei fondator în identitatea națională românească.
1895 – Moartea lui Alexandru Odobescu
La 10 noiembrie 1895, a încetat din viață Alexandru Odobescu, scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor istorice (1863–1864) și profesor de arheologie la Universitatea din București.
Printre lucrările sale notabile se numără:
- Istoria arheologiei (1877)
- Le Trésor de Pétrossa (1887–1900), monografie dedicată tezaurului de la Pietroasa
- Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna (1860)
- Pseudokynegeticos (1874)
A avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea arheologiei și literaturii române.
1898 – Biblioteca Academiei Române devine publică
În 1898, Biblioteca Academiei Române, una dintre cele mai vechi instituții de cultură din România, a fost deschisă pentru publicul cercetător, facilitând accesul la numeroase manuscrise, volume rare și documente fundamentale pentru cultura română.
1916 – Șarja de la Robănești
Pe 10/23 noiembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, a avut loc Șarja de la Robănești, o acțiune militară desfășurată pe Frontul Român. Regimentul 9 Roșiori s-a confruntat eroic cu Divizia 11 Bavareză germană, într-o luptă inegală, dar de mare simbolism pentru armata română.
1928 – Revista „Kalende” și guvernul Iuliu Maniu
Tot la 10 noiembrie, în 1928, apare la București revista „Kalende”, o publicație literară și științifică lunară condusă de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu. A avut o viață scurtă (până în martie 1929), dar un impact remarcabil asupra criticii literare românești.
În același an, Partidul Național-Țărănesc formează un nou guvern, condus de Iuliu Maniu, moment important în istoria politică interbelică.
Ziua de 10 noiembrie rămâne o dată simbolică pentru cultura, istoria și identitatea națională românească. De la Liturghierul slavon al lui Radu cel Mare, la Biblia lui Șerban Cantacuzino, până la evenimentele moderne, această zi reflectă evoluția conștiinței culturale și spirituale a României.
Comentariile sunt închise.