Arsenie Papacioc, născut la 13 august 1914 în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița, a fost un duhovnic ortodox român de mare însemnătate. Provenind dintr-o familie numeroasă, fiind al șaptelea copil al lui Vasile și Stanca, Papacioc a avut un parcurs de viață marcat de devotament religios și persecuții politice. Casa părintească din Misleanu și educația primită la Școala de Arte și Meserii din București, pe care a absolvit-o în 1932, au fost primii pași în formarea sa. La doar 18 ani, s-a alăturat Mișcării Legionare, participând activ în organizațiile de tineret din Slobozia și București.
Între 1938 și 1946, viața sa a fost marcată de multiple detenții și persecuții politice. În decembrie 1938, a fost internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. După ce regimul legionar a preluat puterea, a devenit șef de plasă la Zărnești și primar al aceleași localități în 1940. Arestat în 1941 pentru participarea la rebeliunea legionară și pentru apartenența la Mișcarea Legionară, a fost condamnat la șase ani de închisoare. În 1942, după o tentativă de trecere a frontierei spre Iugoslavia, a fost prins și încarcerat din nou la Aiud până în 1946.
După eliberare, în 1946, Papacioc a ales calea monahismului, intrând în obștea Mănăstirii Antim din București. Între 1949 și 1950, a lucrat ca sculptor la Institutul Biblic, iar în 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. În perioada 1952-1958, a slujit la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. În 1958, a fost din nou arestat pentru apartenența la grupul “Rugul Aprins” și condamnat la 20 de ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1964, printr-o grațiere politică generală.
După eliberare, Papacioc și-a continuat slujirea preoțească. În 1976, a devenit duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, Constanța, unde a rămas până la moartea sa la 19 iulie 2011. Pe parcursul vieții sale, a fost cunoscut pentru înțelepciunea sa spirituală și capacitatea de a ghida sufletele credincioșilor.
Arsenie Papacioc a fost una dintre figurile marcante ale ortodoxiei românești, un simbol al rezistenței spirituale și al dedicării totale față de credința ortodoxă. Viața sa, presărată cu suferințe și privațiuni, a fost un exemplu de curaj și devotament, fiind recunoscut post-mortem drept unul dintre cei mai importanți duhovnici ai României.
Comments are closed.