Ecaterina Teodoroiu, născută la 14 ianuarie 1894, a fost o personalitate emblematică a României, cunoscută pentru eroismul și sacrificiul său în timpul Primului Război Mondial. Provenind dintr-o familie de agricultori din comuna Vădeni, județul Gorj, ea a urmat educația primară în satul natal și a continuat studiile la Târgu Jiu și apoi în București, unde a frecventat cursurile unui gimnaziu-pension și o școală de infirmiere.
Interesul ei pentru viața militară a început încă din adolescență, când s-a înscris ca cercetașă în asociația cercetașilor români. La izbucnirea Primului Război Mondial, Ecaterina a fost activă în îngrijirea răniților la spitalul din Târgu Jiu, unde l-a îngrijit și pe fratele ei mai mare, Nicolae. Decesul fratelui a avut un impact profund asupra ei, întărindu-i hotărârea de a participa activ pe front.
Ecaterina a luptat curajos în prima linie în mai multe bătălii, inclusiv în prima bătălie de la Jiu și în ofensiva germană peste Munții Gorjului. A fost rănită, luată prizonieră, dar a reușit să evadeze, dovedind o voință și o curaj extraordinare. Pentru actele sale de eroism, a fost distinsă cu „Virtutea militară de război, clasa a II-a” și avansată la gradul de sublocotenent.
Din păcate, Ecaterina nu a supraviețuit războiului. A fost împușcată mortal în august 1917 în Bătălia de la Mărășești. Ultimele ei cuvinte, „Înainte băieți, sunteți cu mine!”, rămân un simbol al curajului și sacrificiului. A fost înmormântată cu onoruri militare și mai târziu, osemintele ei au fost transferate la Târgu Jiu, unde au fost depuse într-un cavou în fața Primăriei.
Ecaterina Teodoroiu este adesea comparată cu Ioana d’Arc datorită curajului și devotamentului său față de țară. Povestea ei rămâne un exemplu impresionant de patriotism și sacrificiu, o inspirație pentru toți românii și în special pentru femeile din România. Colonelul Pomponiu a descris-o ca fiind „o fecioară inimoasă, vitează, demnă de moșii și strămoșii ei”, subliniind astfel contribuția sa excepțională la istoria și cultura României. Ecaterina Teodoroiu a rămas în memoria colectivă a națiunii ca un simbol al curajului feminin și al spiritului de sacrificiu pentru patrie.
Comments are closed.