Press "Enter" to skip to content

28 iunie 1912: S-a născut eroina Elisabeta Rizea, unul din simbolurile rezistenței anticomuniste

Elisabeta Rizea, născută Şuţa, la 28 iunie 1912, în comuna Domnești, județul Argeș, a fost fiica unor țărani simpli, Maria și Ion Șuța. Într-o familie cu 13 copii, din care doar opt au supraviețuit, Elisabeta a crescut într-o casă modestă din lemn, acoperită cu șindrilă, cu câteva animale și 6 hectare de pământ. Alintată „Tuţa”, Elisabeta a urmat șapte clase primare, însă din cauza lipsurilor materiale, a renunțat la școală pentru a munci pământul.

La 19 ani, Elisabeta s-a mutat în satul argeșean Nucșoara, unde s-a căsătorit cu Gheorghe Rizea, unul dintre angajații unchiului său, Gheorghe Șuța. În 1945, puterea în România a fost preluată de comuniști, un regim politic pe care Elisabeta l-a detestat profund. În 1946, unchiul ei a fost ucis de securiști pentru opoziția sa față de regimul comunist, determinând-o pe Elisabeta să devină și mai îndârjită în lupta împotriva colectivizării și sovietizării țării.

Colonelul Gheorghe Arsenescu, după ce a înțeles că regimul totalitar nu va accepta opoziția, a înființat gruparea „Haiducii Muscelului”. Soțul Elisabetei, Gheorghe Rizea, s-a alăturat grupării, urmat de locotenentul de cavalerie Toma Arnăuțoiu. Elisabeta a sprijinit grupul de rezistență anticomunistă cu alimente, haine, bani și informații, devenind o țintă a securității.

În noiembrie 1950, Elisabeta a fost arestată, după ce o consăteană a dezvăluit informații securității. În 1951, Tribunalul Militar București a condamnat-o la șase ani de muncă silnică pentru uneltire împotriva orânduirii sociale. A fost închisă la Jilava și Mislea, fiind eliberată în 1956. Totuși, Elisabeta nu a renunțat la lupta sa, continuând să sprijine gruparea de rezistență prin transmiterea de mesaje într-o „căsuță poștală” ascunsă într-o scorbură.

În 1958, un val de arestări a lovit gruparea partizanilor, iar Elisabeta a fost arestată din nou, anchetată și condamnată la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea averii. A fost încarcerată la Pitești, Miercurea Ciuc și Arad, suferind torturi cumplite pentru a divulga informații despre rezistență. Elisabeta nu a cedat, deși a fost bătută și torturată în mod inuman.

În 1964, în urma unui decret de amnistiere generală a deținuților politici, Elisabeta a fost eliberată și s-a întors la Nucșoara, unde și-a regăsit familia, dar nu și bunurile confiscate de comuniști. După Revoluție, povestea ei a devenit cunoscută, fiind vizitată de personalități precum Emil Constantinescu și Regele Mihai.

HTML Image as link
Qries

Elisabeta Rizea a fost prezentată în serialul „Memorialul durerii” și în diverse cărți, inclusiv în scenariul radiofonic „Elisabeta Rizea – Mărturii” de Rodica Mandache, după cartea Irinei Nicolau „Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi”.

Elisabeta Rizea a trecut la cele veșnice la 6 octombrie 2003, la vârsta de 91 de ani, după o viață marcată de curaj și demnitate în fața opresiunii comuniste. Povestea ei rămâne un simbol al rezistenței anticomuniste și al sacrificiului pentru libertate și dreptate.

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries