Originea și autorul manuscrisului
Pe 17 iunie 1473, ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Neamț a finalizat o lucrare de excepție: „Tetraevangheliarul”, cunoscut astăzi sub numele de Evangheliarul de la Humor. Realizat la comanda voievodului Ștefan cel Mare, manuscrisul a fost dăruit Mănăstirii Humor, fiind menit să dăinuie ca simbol al credinței și al artei medievale moldovenești.
Manuscrisul cuprinde o inscripție de donație scrisă în slavonă pe fila 265 verso, atestând că a fost oferit de Ștefan cel Mare „intru pomenirea sufletului său și al părinților săi și al copiilor săi”.
Ferecătura și bogăția artistică
În 1487, la ordinul aceluiași domnitor, manuscrisul a fost ferecat în argint aurit, decorat cu reliefuri figurative realizate în tehnica au repousse.
Pe coperta din față este reprezentată scena Pogorârii lui Iisus la iad, iar pe cea din spate, Adormirea Maicii Domnului — simboluri de credință, speranță și mântuire.
Lucrarea conține 278 de file de pergament, caligrafiate în slavonă cu cerneală neagră și aurită. Frontispiciile elaborate și miniaturile pline de culoare și detalii fac din acest manuscris una dintre cele mai valoroase opere de artă bizantino-românească.
Portretul votiv al lui Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai impresionante scene din Evangheliar este portretul votiv al lui Ștefan cel Mare (fila 266 verso).
Domnitorul este înfățișat îngenuncheat la picioarele Fecioarei Maria, oferind manuscrisul ca dar sfânt. Poartă coroana domnească și mantia roșie de voievod, simbolizând autoritatea, credința și misiunea divină a conducătorului Moldovei.
Această imagine este considerată cea mai autentică reprezentare a marelui voievod.
O istorie plină de aventuri
De-a lungul secolelor, Evangheliarul de la Humor a traversat perioade de invazii și pierderi. În 1538, pentru a fi protejat de turci, manuscrisul a fost ascuns în Transilvania. A fost dus ulterior la Constantinopol, apoi readus în Moldova de Petru Rareș.
În 1653, a fost capturat de cazaci și răscumpărat mai târziu de domnitorul Gheorghe Ștefan, care l-a restituit Mănăstirii Humor în 1657.
După secolul al XVIII-lea, manuscrisul a dispărut temporar, fiind redescoperit în 1881 la Mitropolia din Cernăuți. La cererea episcopului Melchisedec și a lui Ion Ghica, a fost trimis Academiei Române pentru cercetare și restaurare.
Locul unde se află astăzi
Din 1973, Evangheliarul de la Humor este păstrat în siguranță la Muzeul Național de Istorie al României, iar la Mănăstirea Putna poate fi admirat un facsimil realizat de graficianul D. Dănăilă.
Manuscrisul reprezintă o mărturie de neprețuit a spiritualității și culturii românești medievale, simbolizând dăinuirea credinței, artei și identității naționale.
Evangheliarul de la Humor este mai mult decât o relicvă istorică — este un document viu al epocii lui Ștefan cel Mare, o capodoperă care îmbină credința, arta și istoria într-un mod unic.
Prin măiestria lui Nicodim de la Neamț și viziunea domnitorului moldovean, manuscrisul a devenit un simbol al patrimoniului cultural românesc, prețuit și astăzi de istorici, artiști și credincioși.
Comentariile sunt închise.