1887 – Nașterea lui Eugen Bădărău, fizicianul care a fondat școala românească de fizica plasmei
La 19 septembrie 1887, în localitatea Foltești, județul Galați, se năștea Eugen Bădărău, viitor fizician român de renume internațional. După o carieră academică impresionantă, acesta a devenit profesor universitar, director al Institutului de Fizică din București și membru al Academiei Române din 1948.
Eugen Bădărău este considerat fondatorul școlii românești de descărcări electrice în gaze și fizica plasmei, domeniu în care a realizat contribuții remarcabile. Prin activitatea sa, a influențat generații de fizicieni și a pus bazele cercetării moderne în România.
1909 – Moartea Baronului Nicolae de Hurmuzaki, patriot și membru de onoare al Academiei Române
La 19 septembrie 1909, s-a stins din viață Baronul Nicolae de Hurmuzaki, născut în 1826 la Cernăuca, Cernăuți. Descendent al unei vechi familii fanariote din Moldova, Nicolae de Hurmuzaki a fost un politician român, patriot și membru de onoare al Academiei Române.
Prin activitatea sa politică în cadrul Consiliului Imperial (Reichsrat), a susținut cauza națională românească din Bucovina. Familia sa a fost una de mari intelectuali, printre care se numără și fiii săi, Constantin Nicolae și Alexandru, ambii implicați în viața culturală și politică a vremii.
1961 – Dispariția Luciei Sturdza Bulandra, una dintre cele mai mari actrițe române
Pe 19 septembrie 1961, teatrul românesc pierdea una dintre cele mai importante figuri: Lucia Sturdza Bulandra. Născută în 1873 la Iași, provenea dintr-o familie boierească de tradiție și s-a afirmat ca actriță de excepție, profesoară și directoare de teatru.
În 1898 a debutat pe scena Teatrului Național din București, iar în 1914 a fondat, alături de soțul ei, o companie particulară de teatru. Din 1947 și până la moarte, a fost directoarea Teatrului Municipal din București, care poartă astăzi numele de Teatrul Bulandra.
Lucia Bulandra a format generații întregi de actori și a contribuit decisiv la dezvoltarea artei dramatice în România.
2011 – Johnny Răducanu, „Lordul Jazzului Românesc”, se stinge din viață
La 19 septembrie 2011, România pierdea o legendă a muzicii: Johnny Răducanu, născut la 1 decembrie 1931, în Brăila. Pe numele său real Răducan Crețu, el provenea dintr-o familie de romi lăutari cu tradiție de peste trei secole, descendenți ai celebrului Petrea „Crețul” Șolcan.
De tânăr, Johnny Răducanu a fost atras de muzica de jazz, devenind un contrabasist și pianist remarcabil. După studii la Iași, Cluj și la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1953–1956), a devenit un nume de referință în cultura muzicală românească.
Supranumit „Lordul jazzului românesc”, el a fost nu doar interpret, ci și compozitor, aranjor și conducător de formație, un mentor al tinerilor muzicieni.
De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroși artiști români și internaționali, promovând jazzul ca formă de expresie liberă și rafinată.
Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale a fost spectacolul „Dialoguri și fantezii în jazz”, susținut alături de actorul Ion Caramitru. Acest spectacol a avut un succes deosebit atât pe scena Teatrului Național București, cât și pe scene internaționale, precum Teatrul Molière-Maison de la Poésie din Paris.
Johnny Răducanu a fost un artist complet, cu o carismă inconfundabilă, o voce caldă și un simț muzical unic. A fost căsătorit cu Geta Costin între 1962 și 1970. A murit la vârsta de 79 de ani, în locuința sa din București, lăsând în urmă o moștenire artistică imensă și o influență de durată asupra generațiilor de muzicieni.
2018 – Geta Brătescu, un simbol al artei contemporane românești
Pe 19 septembrie 2018, s-a stins din viață Geta Brătescu, una dintre cele mai importante artiste plastice din România. Născută la 4 mai 1926 la Ploiești, a fost un artist vizual complex, ale cărui lucrări au inclus grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte.
Geta Brătescu a fost director artistic al revistei Secolul 20/21, iar în 2008 a primit titlul de Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București.
Opera sa a fost recunoscută internațional, iar retrospectivele dedicate ei, precum cea de la Muzeul Național de Artă din 1999, au consolidat statutul său de artistă de referință.





