Calendar istoric: 3 DECEMBRIE
1861: Alexandru Ioan Cuza anunță, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor.
1901: S-a înființat societatea „Tinerimea artistică” de către pictorii Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petrașcu ș.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.
1934: A fost înființat Spitalul de Urgență, actualul Spital de Urgență Floreasca.
1991: A încetat din viață Petre Țuțea, filosof, publicist, jurist, economist, eseist și politician român.
(n. 6 octombrie 1902,Boteni, Argeș, România – d. 3 decembrie 1991,[lBucurești, România) a fost un economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist român și militant naționalist, și victimă a regimului comunist din România.Lucrează la Ministerul Economiei Naţionale şi este trimis în mai multe călătorii diplomatice:Berlin, Budapesta şi Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali:Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi alţii. Colaborează la revista “Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influenţa acestor personalităţi ale culturii româneşti îi va marca viaţa.
În cadrul Guvernului Naţional-Legionar, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Director în Ministerul Economiei Naţionale. Între 1940 şi 1944 a fost Şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.
Gheorghe, anchetator penal de securitate, a redactat „Concluziile de învinuire” împotriva mai multor persoane, printre care și Petre Țuțea, învinuiți de săvârșirea infracțiunii p.p. de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., făcută prin Decretul nr. 469/1957 care „încă din anul 1948-1949 au inițiat și organizat […] organizația subversivă de tip fascisto-legionar denumită „Partidul Naționalist”, în frunte cu legionarii Ștefan Petre și Porsena Nicolae (fugiți de mult din țară), având drept scop răsturnarea prin violență a regimului democrat-popular din R.P.R. și instaurarea unui regim fascist.) Deși Țuțea nici măcar nu-i cunoscuse pe cei doi legionari, la proces s-a susținut că fusese deja desemnat de „conspirație” drept viitor șef de stat.)
Tribunalul l-a condamnat, prin Sentința nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, „în baza art. 209, pct. 2, lit. a C.P., modificat prin decretul 469/57”, la „10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii sociale.
La 21 ianuarie 1990, Andrei Pleşu îi făcea lui Petre Ţuţea următorul portret, în „Lumea Creştină”: „Constantin Noica mi-a spus că, în închisoare, un anchetator a sfârşit prin a proclama răstit: «Ascultă, eu l-am anchetat şi pe Ţuţea!». Era pentru el o dovadă de extremă competenţă, o încununare profesională de tipul doctoratului. Călăul se legitima prin anvergura victimei. În anii care au continuat după puşcărie, Ţuţea continua să fie supravegheat, anchetat şi percheziţionat periodic. Ce putea să-l facă atât de periculos? Se temeau de inteligenţa, de umorul şi de popularitatea lui? Probabil. Cu un instinct care nu le lipsea, anchetatorii simţeau că Petre Ţuţea este duşmanul absolut! El întruchipa credinţa în Dumnezeu, firescul ideilor şi hazul enorm al formulării. Un gentilom valah, un Charleston câmpulungian, un ţăran imperial, fără frică şi fără fineţuri psihanalitice”.
sursa/preluare: wikipedia.org, historia.ro, taifasuri.ro
Comments are closed.