Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București este cea mai veche bibliotecă universitară a capitalei, fiind amplasată în Palatul Fundației Universitare „Carol I”, fostul sediu al Fundațiilor Regale.
La 3 mai 1891, într-o scrisoare adresată lui Emanoil Florescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri la acea vreme – document ce poate fi considerat un adevărat act de întemeiere, Regele Carol I îşi declara „dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă”.
Edificiul a fost construit pe un teren achiziționat de regele Carol I și proiectat de arhitectul francez Paul Gottereau. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1893, iar în următorii doi ani, instituția, denumită inițial Fundația Universitară „Carol I”, a fost complet echipată și amenajată. Inaugurarea a avut loc pe 14 martie 1895, în prezența Regelui Carol I. În anul 1911, sub îndrumarea aceluiași arhitect, clădirea a fost extinsă, fiind redeschisă pe 9 mai 1914.
În 1925, în aula Fundației Universitare „Carol I”, s-a desfășurat prima conferință a bibliotecarilor din România, coordonată de Ion Bianu și Emanoil Bucuța. Aici au avut loc și conferințe, precum și simpozioane organizate de grupările culturale „Forum”, „Poesis” și „Criterion”, care au adunat cele mai proeminente personalități ale mediului academic.
Prin Decretul nr. 136, din 12 iulie 1948, Biblioteca Fundației Universitare a fost redenumită în Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon” din București.
Din anul 1963 până în anii ’90, biblioteca a funcționat ca centru național de aprovizionare cu publicații românești pentru lectoratele de limbă, literatură și civilizație românească din străinătate.
În timpul Revoluției din 1989, clădirea a fost incendiată, pierzându-se un important fond de cărți rare. Au fost distruse peste 500.000 de volume, incluzând 12.000 de volume de carte bibliofilă, hărți rare și aproape 3.700 de manuscrise aparținând unor personalități importante ale culturii românești, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, Eliade.
Reconstrucția și modernizarea bibliotecii au început în aprilie 1990, sub egida UNESCO. În urma apelurilor internaționale, s-au primit donații de peste 100.000 de volume din țară și peste 800.000 de volume din străinătate.
Exteriorul clădirii a fost restaurat, iar la 20 noiembrie 2001 a avut loc redeschiderea oficială. Redeschiderea Aulei s-a efectuat pe 25 iunie 2007, în prezența Majestăților Lor, Regele Mihai și Regina Ana.
Pe locul unde se află astăzi clădirea a fost casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul. Aici, Mihai Eminescu a citit pentru prima dată poezia „Scrisoarea a III-a”. O placă comemorativă, amplasată pe 15 iunie 2001, marchează acest eveniment.
În 5 aprilie 2006, prin publicarea în Monitorul Oficial a H.G. nr. 445/05.04.2006, denumirea instituției a fost schimbată, devenind Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București.
Statuia ecvestră a Regelui Carol I, situată în fața clădirii bibliotecii, a fost realizată de sculptorul Florin Codre, după ce originalul lui Ivan Meštrović a fost distrus de regimul comunist.
Comments are closed.