Podul lui Traian a fost una dintre cele mai grandioase construcții ale lumii antice, ridicat de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei lui Traian. Podul a fost realizat între primăvara anului 103 și primăvara anului 105, peste Dunărea de Jos, în apropierea actualului oraș Drobeta-Turnu Severin, la est de Porțile de Fier.
Scopul construcției a fost unul strategic și militar: facilitarea transportului trupelor romane și a proviziilor necesare pentru a doua campanie de cucerire a Daciei, condusă de împăratul Traian împotriva regelui Decebal.
Măreția tehnică a Podului lui Traian
Pentru epoca sa, podul reprezenta o realizare tehnologică impresionantă. Suprastructura era din lemn, fixată pe douăzeci de stâlpi masivi din piatră, de formă paralelipipedică. La ambele capete – sudic (Pontes) și nordic (Drobeta) – se aflau porți monumentale și arcuri de triumf, simboluri ale gloriei Romei.
Conform surselor istorice, în special ale lui Dio Cassius, podul avea aproximativ 18 metri înălțime și 12 metri lățime, suficient pentru trecerea unei legiuni cavaliere în marș. Pe Columna lui Traian se poate observa o reprezentare stilizată a podului, confirmând detaliile tehnice descrise de autorii antici.
Sursa informațiilor și importanța istorică
Deși cartea scrisă de Apolodor din Damasc despre construcția podului nu s-a păstrat, cunoaștem detalii datorită autorilor Cassius Dio, Tzetzes, Chiliades și Procopius din Cezareea. Aceștia descriu complexitatea lucrărilor și provocările întâmpinate de arhitect în construirea podului peste un fluviu atât de mare precum Dunărea.
Podul lui Traian nu a fost doar o realizare inginerească, ci și o manifestare a puterii Imperiului Roman, un simbol al cuceririi și al dominației asupra Daciei.
Moștenirea lui Apolodor din Damasc
Apolodor din Damasc rămâne o figură legendară a arhitecturii romane. Pe lângă Podul lui Traian, el este și creatorul Columnei lui Traian, Forului lui Traian și a numeroase alte construcții monumentale din Roma. Prin talentul și viziunea sa, Apolodor a reușit să îmbine artă, tehnică și simbolism imperial, lăsând o moștenire care a inspirat generații întregi.





