1854 – Nașterea lui Victor Babeș, pionier al microbiologiei
Victor Babeș s-a născut la 4 iulie 1854, fiind fiul lui Vincențiu Babeș. A devenit unul dintre cei mai importanți bacteriologi și morfopatologi ai secolului XIX, cu o contribuție decisivă la dezvoltarea microbiologiei moderne. În colaborare cu Victor André Cornil, a publicat primul tratat de bacteriologie din lume: Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase, lucrare ce a pus bazele științifice ale acestei discipline.
Activitatea sa științifică a fost vastă, abordând teme precum tuberculoza, lepra, vaccinarea antirabică și seroterapia anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina bolnavilor și a identificat peste 40 de microorganisme patogene. Printre descoperirile sale de referință se numără o clasă de paraziți intracelulari nepigmentați – sporozoari – care provoacă febra de Texas la pisici și alte vertebrate. Acești paraziți au fost ulterior clasificați în genul Babesia, în onoarea sa, la Congresul Internațional de Zoologie din Londra (1900).
În 1892, Victor Babeș a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos, lucrare de referință în domeniu. A fost editor al Analelelor Institutului de Patologie și Bacteriologie din București, contribuind la formarea unei concepții științifice originale – „patomorfologia procesului infecțios” – care îmbină microbiologia cu histopatologia.
A introdus vaccinarea antirabică în România, perfecționând metoda prin asocierea cu seroterapia în cazurile grave. Cercetările sale asupra antagonismelor microbiene l-au situat printre precursorii ideilor moderne despre antibiotice. Activitatea sa a influențat profund și medicina veterinară, orientând-o spre obiectivele medicinei profilactice.
Victor Babeș a fost ales membru titular al Academiei Române în 1893, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare din Franța.
1864 – Înființarea Universității din București
La 4 iulie 1864, prin decret domnesc, s-a înființat Universitatea din București, reunind facultățile de Drept, Științe și Litere într-un singur corp academic. Primul rector al instituției a fost juristul Gheorghe Costaforu, marcând începutul învățământului superior modern în România.
1876 – Fondarea Societății Naționale de Cruce Roșie din România
Tot la 4 iulie, în anul 1876, a fost creată la București Societatea Națională de Cruce Roșie din România. Aceasta a fost recunoscută oficial de Comitetul Internațional al Crucii Roșii de la Geneva pe 23 august același an, devenind un pilon esențial în asistența umanitară și medicală din țară.
1886 – Nașterea poetei Alice Călugăru
Alice Călugăru, poetă română, s-a născut la 4 iulie 1886. A fost o voce lirică distinctă în literatura română, contribuind la dezvoltarea poeziei feminine în perioada interbelică.
1888 – Moartea lui Dimitrie Lecca
La 4 iulie 1888 a încetat din viață Dimitrie Lecca, politician, ministru și general român, implicat activ în viața politică și militară a secolului XIX.
1935 – Moartea Mitropolitului Nectarie
Mitropolitul Nectarie (născut Nicolae Cotlarciuc), cleric ortodox român, arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei, a murit la 4 iulie 1935. A fost o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică.
