1504 – Moartea lui Ștefan cel Mare și urcarea pe tron a lui Bogdan al III-lea
În data de 2 iulie 1504, Moldova pierde una dintre cele mai importante figuri ale sale: Ștefan cel Mare. Născut între 1438 și 1439 la Borzești, Ștefan al III-lea a domnit timp de 47 de ani, între 1457 și 1504, fiind cel mai longeviv domnitor din epoca medievală a Țărilor Române.
Fiul lui Bogdan al II-lea, Ștefan cel Mare a fost un lider remarcabil, cu o viziune politică și militară de excepție. A reușit să mențină independența Moldovei într-un context geopolitic dificil, marcat de presiuni externe din partea Imperiului Otoman, Regatului Ungariei și Poloniei. A înfruntat cu succes numeroase campanii militare și a consolidat statul moldovean, aducându-l la apogeul dezvoltării sale.
Domnia sa a fost caracterizată prin stabilitate internă, prosperitate economică și o intensă activitate religioasă și culturală. A ctitorit numeroase biserici și mănăstiri, multe dintre ele incluse astăzi în patrimoniul UNESCO. După moartea sa, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, conferindu-i titlul de „Ștefan cel Mare și Sfânt”.
În aceeași zi, fiul său, Bogdan al III-lea, urcă pe tronul Moldovei. Născut din căsătoria lui Ștefan cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, Bogdan a domnit până în 1517. Deși nu a avut copii legitimi, trei dintre fiii săi din relații neoficiale au devenit domni ai Moldovei: Ștefăniță Vodă, Alexandru Cornea și Alexandru Lăpușneanu.
1838 – Apariția publicației „Foaie pentru minte, inimă și literatură”
La Brașov, în 1838, apare „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, un supliment literar al „Gazetei de Transilvania”, condus inițial de George Barițiu și, din 1850, de Iacob Mureșanu. Publicația a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii românești progresiste.
În paginile sale au fost abordate teme precum emanciparea culturală și politică, educația, teatrul ca mijloc de formare civică, unitatea limbii române și promovarea literaturii originale. A stimulat culegerea folclorului și a contribuit la formarea unei conștiințe naționale moderne.
1893 – Nașterea poetului Luca Ion Caragiale
În 1893 se naște Luca Ion Caragiale, fiul lui I.L. Caragiale și fratele lui Mateiu Caragiale. Poet și traducător, Luca a fost influențat de curentele literare ale simbolismului, parnasianismului și modernismului. Deși mai puțin cunoscut decât tatăl său, a contribuit la diversificarea peisajului literar românesc de la începutul secolului XX.
1914 – Moartea lui Emil Gârleanu
Scriitorul și publicistul Emil Gârleanu se stinge din viață în 1914. Este cunoscut mai ales pentru schițele sale din volumul „Din lumea celor care nu cuvântă”, dar activitatea sa culturală a fost mult mai vastă. A fondat revista „Făt-Frumos” la Bârlad, a condus Teatrul Național din Craiova și a participat la realizarea filmului „Cetatea Neamțului” în 1913. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii Societății Scriitorilor Români în 1908.
Comentariile sunt închise.