Evenimente istorice din 27 iulie
1807 – Constantin Ipsilanti revine la conducerea Țării Românești Începând cu 27 iulie, Constantin Ipsilanti devine domn pentru a treia oară în Țara Românească, până la 16 august 1807. Domnia sa este marcată de eforturi de modernizare și de consolidare a autorității în contextul influenței otomane și rusești.
1865 – România aderă la Convenția telegrafică internațională La 27 iulie/8 august, România se alătură Convenției telegrafice internaționale de la Paris, semnată pe 17 mai 1865. Acest pas a facilitat integrarea țării în rețelele de comunicații europene, contribuind la dezvoltarea infrastructurii moderne.
1921 – Nașterea lui Eugen Coșeriu Lingvistul român Eugen Coșeriu s-a născut în comuna Mihăileni, județul Bălți. A fost fondatorul lingvisticii integrale și al școlilor lingvistice din America de Sud și Tübingen. Membru de onoare al Academiei Române din 1991, Coșeriu este considerat unul dintre cei mai influenți lingviști ai secolului XX.
1956 – România devine membru UNESCO Pe 27 iulie, România aderă la UNESCO, organizație internațională dedicată educației, științei și culturii. Acest moment a marcat angajamentul țării față de valorile universale și promovarea patrimoniului cultural.
1962 – Moartea lui Ion Țuculescu Biolog, medic și pictor, Ion Țuculescu a fost o personalitate artistică de excepție. Pictura sa se remarcă prin forța cromatică și expresivitate, fiind considerat un „expresionist întârziat de extracție impresionistă”. Opera sa rămâne greu de încadrat, fiind rezultatul unui geniu autentic.
1966 – Decesul etnologului Ion Mușlea Ion Mușlea, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul etnologiei, a încetat din viață pe 27 iulie. Activitatea sa a fost esențială în documentarea tradițiilor și obiceiurilor populare românești.
2007 – Moartea lui Victor Frunză Victor Frunză s-a născut pe 8 iunie 1935 în comuna Dumitrești. După studii în București și Moscova, a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română și Televiziunea Română. A fost profesor de jurnalism și autor al unor lucrări importante despre drepturile omului și istoria comunismului românesc.
În 1978, Frunză publică o scrisoare critică la adresa regimului comunist prin agenția Reuters. Anchetat și expulzat în 1980, se stabilește în Danemarca, unde înființează editura “Nord” și revista “Alergătorul de la Marathon”. Printre lucrările sale se numără „Pentru drepturile omului în România” (1982) și „Istoria P.C.R.” (1984), ambele publicate în exil.
Securitatea a intenționat să-l asasineze în 1981, alături de Emil Georgescu. După 1990, revine în viața publică românească, fiind membru fondator al Alianței Civice și participant activ la simpozioane și conferințe. A sprijinit tineri autori și cercetători, devenind o figură paternă în mediul editorial.
Urna cu cenușa sa a fost adusă în România în octombrie 2007 și răspândită în râul Râmnic, conform dorinței sale testamentare.
