Apasă „Enter” pentru a sări la conținut

Mihail Sadoveanu, un sinistru comunist şi munte al literaturii române

Sadoveanu și ascensiunea în regimul comunist

După anul 1945, Mihail Sadoveanu a devenit un susținător activ al regimului comunist instaurat în România. Deși în perioada interbelică era considerat un scriitor poporanist cu orientare naționalistă, după al Doilea Război Mondial și-a adaptat discursul la ideologia comunistă.

A fost ales deputat în urma alegerilor fraudate din 19 noiembrie 1946, pe listele Blocului Partidelor Democratice, care legitima preluarea puterii de către comuniști. Ulterior, a devenit președintele Adunării Deputaților și al Uniunii Scriitorilor, poziții care i-au asigurat un rol activ în consolidarea regimului.

Colaborarea literară cu Partidul Comunist

Mihail Sadoveanu și-a ajustat stilul literar pentru a se conforma realismului socialist, un curent literar impus de URSS. Printre cele mai cunoscute opere propagandistice ale sale se numără:

  • „Mitrea Cocor” – un roman în care glorifică lupta de clasă și „eliberarea” adusă de comuniști.
  • „Lumina vine de la Răsărit” – o lucrare de propagandă în care laudă regimul sovietic și îl prezintă pe Stalin ca pe un salvator al omenirii.

Prin aceste scrieri, Sadoveanu a contribuit la promovarea ideologiei comuniste, motiv pentru care a fost recompensat cu premii de stat și distincții internaționale, inclusiv Premiul Lenin pentru pace (1960).

Rolul politic și semnarea decretelor de condamnare

Ca președinte al Adunării Deputaților, Sadoveanu a fost implicat direct în luarea unor decizii politice majore, printre care:

  • Semnarea decretelor de pedeapsă cu moartea, impuse de tribunalele comuniste.
  • Participarea la scoaterea în afara legii a Partidului Național Țărănesc, în vara anului 1947.

Aceste acțiuni au demonstrat nu doar colaborarea sa politică, ci și implicarea activă în reprimarea opoziției.

Sadoveanu – un privilegiat al regimului

Datorită sprijinului acordat regimului, Mihail Sadoveanu a dus o viață de lux, beneficiind de:

  • Mai multe case, vile și cabane de vânătoare, puse la dispoziție de PCR.
  • Titluri și decorații, inclusiv „Erou al Muncii Socialiste”.
  • O poziție privilegiată în Uniunea Scriitorilor, având autoritate asupra întregii literaturi românești din acea perioadă.

Scriitorul Stelian Tănase îl descrie ca fiind un „semizeu al regimului comunist”, folosit de Partid pentru a-și legitima dominația asupra intelectualității românești.

Sadoveanu și constituția sovietică

Una dintre cele mai controversate declarații ale lui Mihail Sadoveanu a fost legată de Constituția sovietică din 1936. În eseul său Lumina vine de la Răsărit, el susținea că lectura acesteia a fost pentru el o „revelație mistică”, iar argumentele lui Stalin l-au „luminat”.

Aceste afirmații au fost catalogate de istorici, precum Adrian Cioroianu, drept „o sarcină de lucru” impusă de Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), organizație al cărei președinte a devenit în 1954.

Mihail Sadoveanu rămâne o figură complexă și controversată a literaturii române. Deși este unul dintre cei mai importanți prozatori ai secolului XX, colaborarea sa cu regimul comunist a ridicat numeroase semne de întrebare asupra integrității sale morale. A trăit ca un intelectual privilegiat, fiind răsplătit pentru sprijinul său politic, dar moștenirea sa literară este umbrită de deciziile sale din acea perioadă.

Gheorghe Gheorghiu.-Dej, Mihail Sadoveanu, Constanţa Crăciun, C. I. Parhon, Gh. Florescu, Leontin Sălăjan, Emil Bodnăraş în prezidiul adunării festive de la Ateneul Român consacrată celei de a treia aniversări a R.P.R.(26 decembrie 1950)

Dezbaterea asupra rolului și deciziilor lui Sadoveanu în acea perioadă este intensă. Unii critici susțin că a fost un oportunist, care și-a trădat idealurile democratice pentru a se adapta la noul regim politic.

sursa foto: amintiridincomunism.wordpress.com

Comentariile sunt închise.