Masacrul de la Moisei, petrecut pe 14 octombrie 1944, reprezintă unul dintre cele mai tragice episoade din istoria României. Acest eveniment s-a desfășurat în contextul tumultuos al retragerii trupelor maghiare din Transilvania de Nord, după ce România a trecut de partea Aliaților în cel de-Al Doilea Război Mondial. Marcat de violență și suferință, masacrul este o consecință a politicilor opresive și a tensiunilor interetnice generate de Dictatul de la Viena din 1940.
Context istoric
În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a fost anexat Ungariei, inclusiv județul Maramureș. Localitatea Moisei, situată în sud-estul județului, a intrat sub administrație maghiară pe 7 septembrie 1940. Timp de patru ani, această regiune a fost martora unor numeroase acte de persecuție etnică împotriva românilor și evreilor.
După 23 august 1944, când România s-a alăturat Aliaților, trupele românești și sovietice au început înaintarea în Transilvania de Nord. Retragerea trupelor germane și maghiare a fost însoțită de acte de violență, culminând cu masacrul de la Moisei.
Desfășurarea masacrului
În dimineața zilei de 14 octombrie 1944, trupele maghiare în retragere au adus 31 de prizonieri români și evrei în două case de lemn aflate la periferia localității Moisei. Prizonierii proveneau din județele Mureș, Cluj și Maramureș și erau acuzați de patriotism românesc.
Militarii unguri au deschis focul asupra prizonierilor, împușcându-i prin geamurile și ușile caselor. Dintre cei 31 de prizonieri, 12 au fost uciși în prima casă, iar ceilalți au fost executați ulterior. După masacru, satul a fost incendiat, iar aproximativ 300 de case au fost distruse.
Cadavrele victimelor au rămas la locul masacrului timp de două săptămâni, până la întoarcerea localnicilor evacuați, care le-au îngropat într-o groapă comună.
Memorializarea tragediei
Pentru a onora memoria victimelor, a fost ridicată inițial o troiță din lemn, înlocuită ulterior de un obelisc din piatră. În 1983, cele două case de lemn în care s-au desfășurat crimele au fost transformate în case memoriale, accesibile publicului.
Un ansamblu memorial realizat de sculptorul maramureșean Gheza Vida marchează locul tragediei. Acesta include 12 figuri din piatră, dintre care două reprezintă chipuri umane, iar celelalte 10 măști tradiționale maramureșene simbolizează tragismul evenimentelor.
Comentariile sunt închise.