Acvila a fost, încă din cele mai vechi timpuri, un simbol al puterii și al dominației. Împărați, regi și conducători au ales această pasăre impunătoare drept stindard și drapel, conferindu-i o semnificație aparte în istorie. În tradiția noastră, acvila nu a fost deloc străină: de la vulturul primilor Basarabi și până la stema României de astăzi, ea a vegheat destinul poporului român.
Acvila de munte (Aquila chrysaetos), denumită adesea în mod greșit „vultur”, este o pasăre impunătoare, asociată cu noblețea și curajul. Spre deosebire de vulturi, care fac parte dintr-o subfamilie a Accipitridelor și sunt adaptați hrănirii cu cadavre, acvila are trăsături distincte: gheare puternice, aripi lungi și o forță impresionantă în atac. Tocmai aceste calități au transformat-o într-un simbol de forță, vigilență și libertate.
Stema României, adoptată în 1992 și inspirată din cea interbelică, o prezintă pe acvilă într-o ipostază nobilă: pe un scut, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce și în gheare o spadă și un sceptru. Alegerea nu este întâmplătoare: ea reflectă legătura dintre tradiția heraldică și valorile fundamentale ale poporului român.
Astfel, acvila rămâne mai mult decât o pasăre de pradă: este un simbol al identității naționale, un reper istoric și cultural care ne amintește de puterea și continuitatea noastră ca națiune.
Sursă foto: shutterstock.com
Comentariile sunt închise.